troitza sf [At: PSALT. 337 / P: troi~ / V: (reg) trai~ trui~ / A shi: ~oitza / Pl: ~tze (rar) ~tzi / E: slv троица] 1 (In religia creshtina) Treime (5). 2 Treime (4). 3 Cruce mare de lemn sau de piatra (impodobita cu picturi sculpturi inscriptzii shi uneori incadrata de o mica constructzie) ashezata la raspantii pe langa fantani sau in locuri legate de un anumit eveniment Si: (reg) ruga¹. 4 Icoana formata din trei partzi dintre care cele laterale sunt prinse cu balamale de cea din mijloc. 5 (Rar; is) Sfanta ~ Sarbatoare in religia creshtina ortodoxa care are loc in a doua zi de Rusalii.

TRÓITZA troitze s. f. 1. Cruce mare de lemn sau de piatra de obicei cu un mic acoperish uneori impodobita cu picturi shi cu inscriptzii ashezata la raspintii sau pe linga fintini. La o raspintie era o troitza sub o palarie de shindrila veche. GALACTION O. I 60. Cum trecura podul de lemn Stoica opreshte la fintina cu shipot acoperita de o troitza de stejar. CAMIL PETRESCU O. I 324. ♦ Icoana formata din trei partzi dintre care doua sint prinse cu balamale de cea din mijloc k nishte obloane. V. triptic. In parete o mica candela lumina o vechie troitza de lemn. ODOBESCU S. I 66. 2. Grup de trei oameni sau de trei lucruri; treime. Nu trece tocmai mult shi vine vremea de insurat shi feciorului celui mic. Baba insa voia cu orice chip sa aiba o troitza nedespartzita de nurori... de aceea shi chitise una de mai inainte. CREANGA P. 8. Accentuat shi: troítza.

TRÓITZA ~e f. 1) Cruce mare (de lemn sau piatra) ornamentata cu picturi sau sculpturi pe teme religioase instalata la fantani la raspantii etc. 2) Icoana care reprezinta cele trei fetze ale divinitatzii (Tatal Fiul shi Sfantul Duh). 3) fig. Reunire de trei persoane sau de trei lucruri care constituie o unitate; trinitate. [G.D. troitzei; Sil. troi] /<sl. troica

troitza f. 1. sfanta Treime; 2. icoana cu doua obloane laturashe zugravite cu sfintzi: o candela lumina o veche troitza de lemn OD.; 3. fam. numar de trei persoane: troitza nedespartzita de surori CR. [Slav. TROITZA trinitate].

tróitza f. pl. e (vsl. rus. tróica treime). Pop. Treime. Sarbatoarea Sfinteĭ Treimĭ: a sosit Troitza. Icoana saŭ cruce care reprezenta Sfinta Treime shi care pe alocurĭ e ashezata pe la raspintiĭ p. inchinare. SHi traĭme. V. ruga unitza duitza.

tróitza (troi) s. f. g.d. art. tróitzei; pl. tróitze

tróitza s. f. (sil. troi) g.d. art. tróitzei; pl. tróitze

TRÓITZA s. cruce (Transilv. shi Ban.) ruga. (O ~ la margine de drum.)

TRÓITZA s. v. sfanta treime triada trinitate trio.

TROITZA s. cruce (Transilv. shi Ban.) ruga. (O ~ la margine de drum.)

troitza s. v. SFINTA TREIME. TRIADA. TRINITATE. TRIO.

tróitza (tze) s. f. 1. Treime. 2. Triptic. 3. Crucifix ruga. Sl. (rus.) troica (Miklosich Slaw. Elem. 49; Cihac II 423). Der. troicinic adj. (se zice despre imnurile liturgice care slavesc Sfinta Treime) din sl. troičῑnŭ (Tiktin).

tróitza troitze s.f. 1. Cruce mare de lemn sau de piatra ashezata la raspantii; rastignire. Cea mai veche troitza de hotar din Maramuresh este Troitza Rednicenilor (Berbeshti) din sec. XVIII. Dupa R. Vulcanescu (1987: 202 367) troitzele maramureshene ar fi ultimele relicve ale crucilor dacice (cele trei extremitatzi superioare depashesc cercul) k simbol pagan al unui ancestral cult solar practicat de populatzia getodaca. 2. Cruce funerara: din a doua jumatate a secolului XX semnificatzia primara a troitzelor sa minimalizat accentul cazand cu precadere pe caracterul funerar sub influentza shi notorietatea de care sa bucurat „Cimitirul Vesel” din Sapantza. ♦ Principesa Ileana a Romaniei al shaselea copil al regelui Ferdinand shi al reginei Maria fosta arhiducesa de Austria sa autoexilat in Statele Unite. Sa calugarit devenind staretza („Maica Alexandra”) la Manastirea „Schimbarea la fatza” din Ellwood City Pennsylvania. Inainte de a se stinge din viatza (21 ianuarie 1991) a cerut sa i se puna la capatai o troitza sculptata „k prin partzile Maramureshului”. ♦ Marele poet roman Nichita Stanescu (19331983) de patru ori premiat de Uniunea Scriitorilor din Romania laureat al premiului Herder (1975) shi membru (postum) al Academiei Romane odihneshte in Cimitirul Bellu din Bucureshti mormantul lui fiind impodobit cu o troitza realizata in Maramuresh oferita prinos de organizatorii Serilor de Poezie de la Deseshti. ♦ Dupa Revolutzia din 1989 tzara a fost impanzita de troitze maramureshene pentru a comemora eroii din decembrie. Primul monument a fost amplasat in primele luni ale anului 1990 in fatza Catedralei din Timishoara opera a artistului lapushean Alexandru Pertza Cuza. 3. In expr. a sta troitza = a sta nemishcat: „SHi cu mainile troitza se roaga” (Memoria 2001: 33). Din vsl. troica „treime trinitate” (SHaineanu Scriban; Miklosich Cihac cf. DER; DEX MDA).

tróitza troitze s.f. Cruce mare de lemn sau de piatra ashezata la raspantii; rastignire. Cea mai veche troitza de hotar din Maramuresh este Troitza Rednicenilor (Berbeshti) din sec. XVIII. In expr. a sta troitza = a sta nemishcat: „SHi cu mainile troitza se roaga” (Memoria 2001: 33). Din sl. troica.

tróitza troitze s. f. 1. (In religia creshtina) Unitatea mistica a celor trei ipostaze divine: DumnezeuTatal DumnezeuFiul shi Duhul Sfant; Treime trinitate. 2. Monument votiv de lemn (sau piatra) de forme variate de la cruce pana la constructzii de tipul unei capele (impodobit cu diferite picturi inscriptzii etc.) ashezat la raspantii pe langa fantani sau in locuri legate de un eveniment deosebit. ♦ Icoana alcatuita din trei partzi dintre care cele laterale sunt prinse cu balamale de cea din mijloc; triptic. 3. (In sintagma) Sfanta Troitza = numele popular al sarbatorii Sfintei Treimi care are loc la 50 de zile dupa Pashti. [Acc. shi: troítza] Din sl. troica.