TREÍME treimi s. f. 1. Fiecare dintre cele trei partzi egale in care se imparte un intreg; a treia parte dintrun intreg. 2. Grup de trei fiintze sau de trei obiecte care alcatuiesc o unitate. ♦ (In creshtinism mai ales in sintagma Sfanta Treime) Unitate spirituala a celor trei ipostaze divine: DumnezeuTatal Fiul lui Dumnezeu shi Duhul Sfant reprezentand un singur Dumnezeu. Trei + suf. ime.

treime [At: LB / V: (irg) trii~ (reg) trai~ / Pl: ~mi / E: trei¹ + ime] 1 nf Numar egal cu a treia (3) parte dintro unitate. 2 sf Semn grafic care reprezinta a treia (3) parte dintrun intreg impartzit in partzi egale. 3 sf Fiecare dintre cele trei partzi egale in care se imparte un intreg Si: (inv) trimirie (1) (reg) treitza. 4 sf Grup de trei persoane sau de trei obiecte care alcatuiesc o unitate Si: triada (1) trinitate (3) (pfm) troitza (2). 5 sf (Bis; shis Sfanta ~) Uniune spirituala a celor trei ipostaze divine (DumnezeuTatal DumnezeuFiul shi Duhul Sfant) reprezentand un singur Dumnezeu Si: trinitate (1) troitza (1). 6 sf (Bis; ias) Sarbatoare religioasa inchinata Sfintei Treimi (5) care are loc in a doua zi de Rusalii.

TREÍME treimi s. f. 1. Fiecare dintre cele trei partzi egale in care se imparte un intreg; a treia parte dintrun intreg. 2. Grup de trei fiintze sau de trei obiecte care alcatuiesc o unitate. ♦ (In religia creshtina mai ales in sintagma Sfanta Treime) Uniune spirituala a celor trei ipostaze divine (DumnezeuTatal DumnezeuFiul shi Duhul Sfant) reprezentand un singur Dumnezeu. Trei + suf. ime.

TREÍME treimi s. f. 1. Fiecare dintre cele trei partzi egale in care se imparte un intreg; a treia parte (dintrun intreg). Cuprinzind o treime din omenire lagarul democratic reprezinta o stavila puternica in calea uneltitorilor unui nou razboi mondial. SCINTEIA 1953 nr. 2753. O treime din orash este destinata parcurilor. STANCU U.R.S.S. 203. 2. Grup de trei persoane care se prezinta k o unitate. V. triada. Despre aceasta treime [Trahanache Farfuridi Brinzovenescu] Trahanache zice: «Noi trei sintem stilpii puterii». GHEREA ST. CR. I 341. ♦ (Teol.) Uniune spirituala a celor trei persoane (tatal fiul shi sfintul duh) reprezentind un singur dumnezeu; troitza. Sfinta Treime.

TREÍME ~i f. 1) Fiecare dintre partzile (egale) ale unui intreg impartzit in trei; a treia parte dintrun intreg. 2) Unitate constituita din trei elemente. ◊ Sfanta ~ unitate tainica in credintza creshtina a celor trei fetze ale divinitatzii (Tatal Fiul shi Sfantul Duh) care intruchipeaza pe Dumnezeu; trinitate. /trei + suf. ~ime

treime f. 1. a. treia parte; 2. trinitate: sfantaTreime; 3. sfantaTreime sarbatoare ce cade la 51 de zile dupa Pashti; 4. triada: a lumii puternica treime regi filozofi shi papa AL.

treime f. A treĭa parte: 3 e o treime din 9. Trinitate triada asociatziune de treĭ. Sfinta Treime Tatal Fiu shi Sfintu Spirit. Sarbatoare (a doŭa zi dupa Rusaliĭ) in onoarea acesteĭ treimi: la Sfinta Treime. SHi traime (est).

treíme s. f. g.d. art. treímii; pl. treími

treíme s. f. g.d. art. treímii; pl. treími

!Sfanta Treime s. propriu f. art. g.d. art. Sfintei Treimi

Sfanta Treíme s. propriu f. g.d. Sfintei Treimi

Sfanta Treíme adj. + s. f.

TREÍME s. triada trinitate trio (pop.) troitza. (Formau o ~.)

TREIME s. triada trinitate trio (pop.) troitza. (Formau o ~.)