trinitate sf [At: POLIZU / E: lat trinitas atis fr trinité] 1 (In religia creshtina) Sfanta Treime Si: treime (5). 2 (Pex) Dogma a Sfintei Treimi. 3 Treime (4).

TRINITÁTE s. f. (n religia creshtina) Sfinta treime. V. treime. ♦ (Adesea glumetz) Grup de trei persoane trei lucruri trei idei formind o unitate. Secundul ajutorul sau shi doctorul formau trinitatea bordului. BART E. 118.

TRINITÁTE s.f. 1. (In religia creshtina) Sfanta Treime. 2. Grup de trei persoane de trei lucruri etc. [Cf. lat. trinitas fr. trinité].

TRINITÁTE s. f. 1. Sfanta Treime. 2. grup de trei divinitatzi trei persoane sau lucruri care formeaza o unitate. (< fr. trinité lat. trinitas)

TRINITÁTE ~atzi f. 1) Unitate tainica a celor trei fetze ale divinitatzii (Tatal Fiul shi Sfantul Duh) care intruchipeaza pe Dumnezeu; Sfanta Treime. 2) fig. Reunire a trei persoane sau a trei lucruri care constituie o unitate; troitza. [G.D. trinitatzii] /<lat. trinitas ~atis fr. trinité

trinitate f. un singur Dumnezeu in trei persoane: Tatal Fiul shi sfantul Duh.

*trinitáte f. (lat. trínitas átis d. trinus triplu). Treime asociatziune de treĭ: Sfinta Trinitate.

trinitáte (grup de trei) s. f. g.d. art. trinitắtzii

trinitáte (grup de trei) s. f. g.d. art. trinitatzii

TRINITÁTE s. 1. (BIS.) sfanta treime (pop.) troitza. 2. treime triada trio (pop.) troitza. (Formau o ~ nedespartzita.)

TRINITATE s. 1. (BIS.) sfinta treime (pop.) troitza. 2. treime triada trio (pop.) troitza. (Formau o ~ nedespartzita.)