tróitza troitze s.f. Cruce mare de lemn sau de piatra ashezata la raspantii; rastignire. Cea mai veche troitza de hotar din Maramuresh este Troitza Rednicenilor (Berbeshti) din sec. XVIII. In expr. a sta troitza = a sta nemishcat: „SHi cu mainile troitza se roaga” (Memoria 2001: 33). Din sl. troica.