TRIPTÍC triptice s. n. Ansamblu compus din trei panouri pictate gravate sau sculptate (prinse in balamale in asha fel incat partzile laterale sa se inchida peste cea din mijloc) care contzine scene sacre shi chipuri de sfintzi de zei etc. sau nume de ctitori de domni etc. ♦ P. gener. Ansamblu alcatuit din trei partzi trei idei etc. distincte. Din fr. triptyque.

triptic sn [At: JIPESCU ap. CADE / S shi: ~tich / Pl: ~ice / E: fr triptyque ngr τρίπτυκος] 1 Tablou compus din trei partzi separate (prinse in balamale in asha fel incat partzile laterale sa se inchida peste cea din mijloc) care sunt pictate scene sacre shi chipuri de sfintzi de zei etc. sau sunt scrise sub forma de pomelnic nume de ctitori de domnitori etc. 2 (Fig; pgn) Ansamblu compus din trei partzi elemente idei etc. distincte. 3 (Inv) Trei tablitze prinse intre ele cu balamale care se inchideau k o carte. 4 (Fig) Trei idei puncte articole ale uneia shi aceleiashi teorii dogme etc.

TRIPTÍC triptice s. n. Tablou compus din trei partzi separate (prinse in balamale in asha fel incat partzile laterale sa se inchida peste cea din mijloc) care sunt pictate scene sacre shi chipuri de sfintzi de zei etc. sau sunt scrise sub forma de pomelnic nume de ctitori de domni etc. ♦ P. gener. Ansamblu alcatuit din trei partzi distincte. Din fr. triptyque.

TRIPTÍC triptice s. n. Tablou compus din trei bucatzi separate (prinse in balamale in asha fel k piesele laterale sa se inchida peste cea din mijloc) care sint pictate scene sacre shi chipuri de sfintzi sau sint scrise sub forma de pomelnic nume de domnitori ctitori etc. ♦ Fig. Trei idei puncte sau articole distincte intre ele ale uneia shi aceleiashi teorii legi dogme etc. Varianta: (invechit) triptích (ODOBESCU S. I 453) s. n.

TRIPTÍC s.n. (Ant.) Trei tablitze prinse intre ele cu balamale care se inchideau k o carte. ♦ Tablou format din trei partzi prinse cu balamale (cele laterale inchizanduse peste cea din mijloc) care sunt pictatzi sfintzi sau sunt scrise k intrun pomelnic numele donatorilor etc. ♦ (Fig.) Trei idei puncte sau articole ale uneia shi aceleiashi teorii dogme etc. [Pl. ce curi. / cf. fr. triptyque gr. triptychos].

TRIPTÍC s. n. 1. (ant.) ansamblu de trei tablitze prinse intre ele cu balamale care se inchideau k o carte. ◊ tablou din trei partzi prinse cu balamale care sunt pictatzi sfintzi sau sunt scrise numele donatorilor etc. 2. document din trei foi cuprinzand aceleashi indicatzii care ofera posibilitatea de a se face mai multe calatorii intro tzara straina. 3. (fig.) ansamblu din trei partzi distinctive. (< fr. triptyque)

TRIPTÍC ~ce n. 1) Ansamblu de trei tablouri de obicei reprezentand scene sacre prinse intre ele prin balamale astfel incat cele laterale sa se poata inchide peste cel din mijloc. 2) Serie de trei opere de arta plastica unite prin contzinut comun care se completeaza reciproc. 3) Tot unitar constituit din trei partzi. /<fr. triptyque

TRIPTÍCH s. n. v. triptic.

triptíc s. n. pl. triptíce

triptíc s. n. pl. triptíce

triptic