TRIPTÍC s.n. (Ant.) Trei tablitze prinse intre ele cu balamale care se inchideau k o carte. ♦ Tablou format din trei partzi prinse cu balamale (cele laterale inchizanduse peste cea din mijloc) care sunt pictatzi sfintzi sau sunt scrise k intrun pomelnic numele donatorilor etc. ♦ (Fig.) Trei idei puncte sau articole ale uneia shi aceleiashi teorii dogme etc. [Pl. ce curi. / cf. fr. triptyque gr. triptychos].