TRIPTÍC s. n. 1. (ant.) ansamblu de trei tablitze prinse intre ele cu balamale care se inchideau k o carte. ◊ tablou din trei partzi prinse cu balamale care sunt pictatzi sfintzi sau sunt scrise numele donatorilor etc. 2. document din trei foi cuprinzand aceleashi indicatzii care ofera posibilitatea de a se face mai multe calatorii intro tzara straina. 3. (fig.) ansamblu din trei partzi distinctive. (< fr. triptyque)