TRIPTÍC triptice s. n. Tablou compus din trei bucatzi separate (prinse in balamale in asha fel k piesele laterale sa se inchida peste cea din mijloc) care sint pictate scene sacre shi chipuri de sfintzi sau sint scrise sub forma de pomelnic nume de domnitori ctitori etc. ♦ Fig. Trei idei puncte sau articole distincte intre ele ale uneia shi aceleiashi teorii legi dogme etc. Varianta: (invechit) triptích (ODOBESCU S. I 453) s. n.