triptic sn [At: JIPESCU ap. CADE / S shi: ~tich / Pl: ~ice / E: fr triptyque ngr τρίπτυκος] 1 Tablou compus din trei partzi separate (prinse in balamale in asha fel incat partzile laterale sa se inchida peste cea din mijloc) care sunt pictate scene sacre shi chipuri de sfintzi de zei etc. sau sunt scrise sub forma de pomelnic nume de ctitori de domnitori etc. 2 (Fig; pgn) Ansamblu compus din trei partzi elemente idei etc. distincte. 3 (Inv) Trei tablitze prinse intre ele cu balamale care se inchideau k o carte. 4 (Fig) Trei idei puncte articole ale uneia shi aceleiashi teorii dogme etc.