TRÓITZA troitze s. f. Cruce mare de lemn sau de piatra (impodobita cu picturi sculpturi inscriptzii shi uneori incadrata de o mica constructzie) ashezata la raspantii pe langa fantani sau in locuri legate de un eveniment. ♦ Icoana formata din trei partzi dintre care cele laterale sunt prinse cu balamale k nishte obloane de cea din mijloc; triptic. [Acc. shi: troítza. Pr.: troi] Din sl. troica.