tróitza troitze s.f. 1. Cruce mare de lemn sau de piatra ashezata la raspantii; rastignire. Cea mai veche troitza de hotar din Maramuresh este Troitza Rednicenilor (Berbeshti) din sec. XVIII. Dupa R. Vulcanescu (1987: 202 367) troitzele maramureshene ar fi ultimele relicve ale crucilor dacice (cele trei extremitatzi superioare depashesc cercul) k simbol pagan al unui ancestral cult solar practicat de populatzia getodaca. 2. Cruce funerara: din a doua jumatate a secolului XX semnificatzia primara a troitzelor sa minimalizat accentul cazand cu precadere pe caracterul funerar sub influentza shi notorietatea de care sa bucurat „Cimitirul Vesel” din Sapantza. ♦ Principesa Ileana a Romaniei al shaselea copil al regelui Ferdinand shi al reginei Maria fosta arhiducesa de Austria sa autoexilat in Statele Unite. Sa calugarit devenind staretza („Maica Alexandra”) la Manastirea „Schimbarea la fatza” din Ellwood City Pennsylvania. Inainte de a se stinge din viatza (21 ianuarie 1991) a cerut sa i se puna la capatai o troitza sculptata „k prin partzile Maramureshului”. ♦ Marele poet roman Nichita Stanescu (19331983) de patru ori premiat de Uniunea Scriitorilor din Romania laureat al premiului Herder (1975) shi membru (postum) al Academiei Romane odihneshte in Cimitirul Bellu din Bucureshti mormantul lui fiind impodobit cu o troitza realizata in Maramuresh oferita prinos de organizatorii Serilor de Poezie de la Deseshti. ♦ Dupa Revolutzia din 1989 tzara a fost impanzita de troitze maramureshene pentru a comemora eroii din decembrie. Primul monument a fost amplasat in primele luni ale anului 1990 in fatza Catedralei din Timishoara opera a artistului lapushean Alexandru Pertza Cuza. 3. In expr. a sta troitza = a sta nemishcat: „SHi cu mainile troitza se roaga” (Memoria 2001: 33). Din vsl. troica „treime trinitate” (SHaineanu Scriban; Miklosich Cihac cf. DER; DEX MDA).