rugaciúne rugaciuni s. f. 1. Cerere multzumire sau lauda adresata de credincioshi lui Dumnezeu (oral sau in gand) simbol al marturisirii de credintza de iubire de nadejde shi de dependentza catre Dumnezeu. ◊ Rugaciunea domneasca = ruga inchinare; molitva; (inv.) ocinash molenie; „Tatal nostru...” (Mat. 6 913) cea mai cuprinzatoare rugaciune. Este insotzita de acte shi forme externe; insemnarea cu sfanta cruce ingenunchere matanii prosternare etc. ◊ Rugaciunea lui Manase v. Manase. ◊ Loc. vb. A face (sau inv. a aduce) rugaciune (sau rugaciuni) sau ashi face rugaciunea a fi in (sau a sta la) rugaciune = a se ruga a se inchina. 2. (Rar) Rugaminte. Din lat. rogatio onis.