harca sf [At: VACARESCU P. 350/2 / Pl: ~ce shi ~ci (5) / E: ucr кхирка] 12 Craniu (de om). 3 TZeasta. 4 (Dep) Epitet dat unei femei batrane urate shi rele Si: babornitza. 5 (Ic) Baba~ Femeie batrana urata shi rea. 6 (Ie) A face de ~ A face de ras. 7 Boala care o capata bobocii cand beau must de pe langa gunoi.

HARCA ~ci f. pop. peior. 1) Femeie batrana urata shi rea; hoanghina; hoashca. ◊ Babaharca fiintza imaginata k o vrajitoare batrana shi rea; babacloantza. 2) Craniu de om sau de animal mort. /<ucr. hyrka

harca f. 1. craniu; 2. fam. babornitza: harca dela bucatarie CR. [Origina necunoscuta]. V. baba.

HÍRCA hirci s. f. 1. Craniu scafirlie tzeasta tigva. Din groapa unul pe hirletz Aruncao hirca spalacita. LESNEA I 75. Aceasta hirca poate... Nu sa plecat in viatza. BOLINTINEANU O. 198. ◊ Fig. Prin lumina shtirba clatinind din hirca Trece citeun nour ducind ploaian circa. LESNEA A. 125. 2. Epitet depreciativ dat unei femei batrine urite shi rele; babornitza zgriptzoroaica. Ajungind intrun sat santilni cu o hirca de batrina. RETEGANUL P. III 12. Face shio aparaie prin casa de sa indracit de ciuda hirca de la bucatarie. CREANGA P. 66. ◊ (Adjectival de obicei k epitet al lui «baba» sau al lui «batrina») Nu se gasea nime carele... ar vrea sa iaie de nevasta o baba hirca. SBIERA P. 280. O baba girbovita slaba uscata shi zgircita fara dintzi in gura balabanind din barbie de hirca ce era. CONTEMPORANUL IV 504. Pentru ce Druz ia pre Lida o batrina hirca sura. NEGRUZZI S. II 304.

hírca f. pl. ĭ (poate d. vsl. *hyrka d. hyra hira. Cp. shi cu rus. hárĭka dim. d. hárĕa masca fatza hidoasa shi cu turc. hyrka haĭna cirpita). Craniŭ tivda. Fig. Iron. Baba cotoroantza hodoroaga bahadirca. Baba Hirca un personagiŭ din lit. pop. supt forma uneĭ babe hodorogite.

harca s. f. g.d. art. harcii; pl. harci

harca s. f. g.d. art. harcii; pl. harci

HARCA s. (ANAT.) v. craniu.

HARCA s. v. babornita cotoroantza hoashca zgriptzuroaica.

HIRCA s. (ANAT.) capatzina craniu scafirlie tigva tzeasta cutie craniana (pop. shi fam.) devla (inv. shi reg.) scafa (inv.) glava glavatzina. (~ unui mort deshumat.)

hirca s. v. BABORNITZA. COTOROANTZA. HOASHCA. ZGRIPTZUROAICA.

harca harce s.f. 1. Femeie batrana urata shi rea. 2. Vechitura harb: „Harca de baba saraca / Unde tzie fata cea draga?” (Antologie 1980: 285). Vezi shi harca. Din ucr. hyrka (DEX MDA); formatzie regresiva de la harcai cf. horcai (DER); poate din vsl. *hyrka hyra „hara” (Scriban).

harca harce s.f. 1. Femeie batrana urata shi rea. 2. Vechitura harb: „Harca de baba saraca / Unde tzie fata cea draga?” (Antologie 1980: 285). Vezi shi harca. Din ucr. hyrka (DEX); Formatzie regresiva de la harcai cf. horcai (DER).

harca batrana expr. (peior.) femeie batrana urata shi rea.