HÍRCA hirci s. f. 1. Craniu scafirlie tzeasta tigva. Din groapa unul pe hirletz Aruncao hirca spalacita. LESNEA I 75. Aceasta hirca poate... Nu sa plecat in viatza. BOLINTINEANU O. 198. ◊ Fig. Prin lumina shtirba clatinind din hirca Trece citeun nour ducind ploaian circa. LESNEA A. 125. 2. Epitet depreciativ dat unei femei batrine urite shi rele; babornitza zgriptzoroaica. Ajungind intrun sat santilni cu o hirca de batrina. RETEGANUL P. III 12. Face shio aparaie prin casa de sa indracit de ciuda hirca de la bucatarie. CREANGA P. 66. ◊ (Adjectival de obicei k epitet al lui «baba» sau al lui «batrina») Nu se gasea nime carele... ar vrea sa iaie de nevasta o baba hirca. SBIERA P. 280. O baba girbovita slaba uscata shi zgircita fara dintzi in gura balabanind din barbie de hirca ce era. CONTEMPORANUL IV 504. Pentru ce Druz ia pre Lida o batrina hirca sura. NEGRUZZI S. II 304.