FRAU fraie s. n. Totalitatea curelelor impreuna cu zabala care se pun pe capul shi in gura unui cal (de calarie) spre al supune shi al putea mana. ◊ Loc. adj. Fara frau = neinfranat lasat (prea) liber; dezmatzat. ◊ Expr. Ashi pune frau limbii (sau gurii) sau ashi pune frau la limba = a vorbi cumpatat cu prudentza; a se retzine de la vorba. A tzine (pe cineva) in frau = a domoli avantul sau pornirile cuiva. A tzine (pe cineva) in shapte (sau noua) fraie = a supraveghea (pe cineva) de aproape a nui lasa nicio libertate. A da (cuiva sau la ceva) frau liber (sau slobod) = a lasa in voie. A pune (in) frau = a stavili; a infrana a stapani. ♦ Fig. (Cu pl. frane) Conducere politica. [Pl. shi: frane (rar) frauri] Lat. frenum.

frau sn [At: CORESI PS. 78 / V: (inv) ~ana² sf (Pl: ~ane) / Pl: ~aie ~ane (rar) ~ri / E: ml frenum] 1 Totalitatea curelelor impreuna cu zabala care se pun pe capul shi in gura unui cal (de calarie) spre al supune shi spre al mana Cf capastru. 2 (Mpl) Hatzuri. 3 (Pop; ie) La magaritza batrana ~ poleit Se spune despre un lucru nepotrivit. 4 (Atm; pop; is) ~l limbii Membrana care uneshte fatza inferioara a limbii cu mucoasa gurii Si: (pop) atza limbii. 56 (Iljv) Fara ~ (Prea) liber Si: neinfranat. 78 (Ial) (In mod) dezmatzat. 9 (Ie) Ashi pune ~ limbii (sau gurii) sau ashi pune ~ la limba A vorbi cumpatat cu prudentza. 10 (Iae) A se retzine de la vorba. 11 (Ie) A tzine (pe cineva) in (sau din) ~ A domina pe cineva. 12 (Iae) A domoli avantul sau pornirile cuiva. 13 (Ie) A tzine (pe cineva) in shapte (sau noua) ~aie A supraveghea (pe cineva) de aproape fara ai lasa nici o libertate. 14 (Ie) A slobozi ~l sau a slabi din ~ A lasa (mai) liber. 15 (Ie) A da (cuiva sau la ceva) ~ liber (sau slobod) A lasa in voie. 16 (Ie) A lasa (pe cineva) in ~l sau A lasa pe cineva sa actzioneze dupa bunul plac. 17 (Ie) A pune (in) ~ A stavili. 18 (Iae) A stapani. 19 (Fig; mpl; if frane) Putere care se opune actziunii cuiva sau a ceva. 20 (Fig; mpl; if frane) Conducere politica. corectata

FRAU fraie s. n. Totalitatea curelelor impreuna cu zabala care se pun pe capul shi in gura unui cal (de calarie) spre al supune shi al putea mana. ◊ Loc. adj. Fara frau = neinfranat lasat (prea) liber; dezmatzat. ◊ Expr. Ashi pune frau limbii (sau gurii) sau ashi pune frau la limba = a vorbi cumpatat cu prudentza; a se retzine de la vorba. A tzine (pe cineva) in frau = a domoli avantul sau pornirile cuiva. A tzine (pe cineva) in shapte (sau noua) fraie = a supraveghea (pe cineva) de aproape a nui lasa nici o libertate. A da (cuiva sau la ceva) frau liber (sau slobod) = a lasa in voie. A pune (in) frau = a stavili; a infrana a stapani. ♦ Fig. (Cu pl. frane) Conducere politica. [Pl. shi: frane (rar) frauri] Lat. frenum.

FRAU ~ie n. Element de harnashament constand dintrun complex de curele care impreuna cu zabala se imbraca pe capul unui cal servind la conducerea acestuia. ◊ A da cuiva ~ liber a lasa pe cineva sa procedeze dupa cum i dicteaza conshtiintza. A tzine in ~ a) a tempera actziunile cuiva; b) a impiedica (pe cineva) sa se manifeste. /<lat. frenum

frau n. 1. curele ce se pun pe capul calului impreuna cu lantzul de fier in gura spre al mana; 2. fig. ceeace opreshte ceeace retzine: a pune un frau pasiunilor. [Lat. FRENUM].

FRIU friie shi frine s. n. 1. Totalitatea curelelor care se pun pe capul shi in gura unui cal (de calarie) spre al putea mina. Munteanca a batut in grumazul calului cu capatul friului shi a trecut repede inainte. SADOVEANU B. 153. Fiul craiului i shi trage atunci cu friul in cap. CREANGA P. 195. Armasarii spumega Friiele shi le mushca. ALECSANDRI P. P. 168. ◊ Fig. Frinele legii. VLAHUTZA N. 54. Planetzii... din frinele luminii shi ai soarelui scapatzi. EMINESCU O. I. 133. ◊ Loc. adj. Fara friu = neinfrinat necumpatat lasat (prea) liber; dezmatzat. Aici... oricine shtie k veseliile sint fara friu. SADOVEANU O. VII 227. Invrajbirea fara friu a oamenilor. VLAHUTZA N. 56. ◊ Expr. Ashi pune friu limbii (sau gurii) = a vorbi cumpanit a se retzine de la vorba. A tzine (pe cineva) in friu = a stapini (pe cineva) a domoli avintul sau pornirile cuiva. A tzine (pe cineva) in shapte (sau in noua) frine = a supraveghea (pe cineva) de aproape a nui lasa (nici o) libertate. Mii urit de cin’te tzine K te tzinen noua frine. JARNÍKBIRSEANU D. 60. A slobozi friul (sau a slabi din friu) = a da (mai multa) libertate. A da (cuiva sau la ceva) friu (liber sau slobod) = a lasa in voie. Daduse friu slobod inchipuirii infierbintate. POPA V. 115. A pune (in) friu = a stavili a opri; a infrina a stapini. Dear fi fost lasat prin lume Sa treci k orice om de rind Ce lesneai fi pus friu durerii SHi razvratitului tau gind. VLAHUTZA O. A. 50. 2. Fig. (In forma de pl. frine) Conducere politica. Popor tzine frinele In puternicatzi mina. TOMA C. V. 394. Mindra e shi Clara doamna azi cind frinele puterii Par pe miini ai fi lasate. DAVILA V. V. 21. Pl. shi: (rar) friuri (EMINESCU O. IV 152).

friŭ n. pl. friurĭ shi frine k griŭ (lat. frênum it. sp. freno eng. frain fr. frein pv. cat. fre pg. freo). Curele care se pun in capu caluluĭ cind trage saŭ eshtĭ calare. Frina opritoare pedica. Fig. Friu legiĭ autoritatea legiĭ. A pune friŭ unuĭ lucru a pune in friŭ un lucru al infrina al opri. Fara friŭ impetuos neoprit: a te rapezi fara friŭ in luptele politice. V. capastru.

!frau s. n. art. fraul; pl. fraie

frau s. n. art. fraul; (parte a hamului) pl. fraie (sil. fraie) (conducere politica) pl. fraie

frau fraie pl. shi frane (hatzuri figurat: conducere).

friu pl. friie

FRAU s. 1. (inv.) dezghin. (TZine calul de ~.) 2. hatz. (Strange ~l.)

FRIU s. 1. (inv.) dezghin. (TZine calul de ~.) 2. hatz. (Stringe ~.)

friu (ine) s. n. Totalitatea curelelor care se pun pe capul shi la gura unui cal pentru al putea mina. Mr. franu farnu megl. frǫn. Lat. frēnum (Pushcariu 655; CandreaDens. 652; REW 3496; Philippide II 643; DAR) cf. alb. frë (pl. freni) it. sp. freno fr. frein prov. cat. fre port. freo. Pl. (inv.) frina (sec. XVI) suna shi friie shi friuri. Tratamentul lui n este neclar cf. shi briu pl. brine shi griu pl. grine. Der. frina (ne) s. f. (friu) refacut dupa pl. pe baza fr. frein; frinar s. n. (muncitor feroviar care manevreaza frina de mina); infrina (var. frina) vb. (a pune frina; a incetini a modera; a se retzine a se domina); neinfrinat adj. (care nu se infrineaza); infrinator adj. (moderat); desfrina vb. (a se destrabala; a corupe; a vicia; a se prostitua). Dupa Pushcariu 943 CandreaDens. 654 shi REW 4411 infrina reprezinta un lat. *infrēnāre.

a lasa frau liber (cuiva) expr. a da (cuiva) libertate de actziune.

a tzine in frau (pe cineva) expr. a exercita un control ferm asupra conduitei cuiva.

ashi pune frau limbii expr. 1. a amutzi; a tacea ostentativ. 2. a shti sa pastreze un secret.

ashi tzine limban frau expr. a manifesta prudentza atunci cand vorbeshte; a nu rosti (tot) ceea ce gandeshte.