DEZMATZÁT A dezmatzatzi te adj. Lipsit de rushine de bunacuviintza; destrabalat desfranat deshantzat imoral. ♦ Cu infatzishare dezordonata neglijenta. Pref. dez + matz + suf. at (propriu: „caruia i atarna zdrentzele k matzele unei vite spintecate”).

dezmatzat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: dezmatza] 1 Dezmatzare (1).

dezmatzat² ~a a [At: BIBLIA (1688) 441²/ 24 / V: (reg) ~motzat / S shi: desm~ / Pl: ~atzi ~e / E: dezmatza] 1 (D. imbracaminte) Care atarna pe corp in dezordine Si: labartzat rupt sfashiat zdrentzuit. 2 (D. oameni) Neglijent in tzinuta Si: deshantzat shlampat. 3 (Reg; d. par) Ciufulit. 4 (D. activitatzile oamenilor) Dezordonat. 5 (D. oameni) Care duce o viatza plina de extravagantze Si: depravat desfranat destrabalat.

DEZMATZÁT A dezmatzatzi te adj. Lipsit de rushine de bunacuviintza; destrabalat desfranat deshantzat imoral. ♦ Cu infatzishare dezordonata neglijenta. Probabil din dez + matze + suf. at (propriu: „caruia i atarna zdrentzele k matzele unei vite spintecate”).

DEZMATZÁT A dezmatzatzi te adj. Lipsit de rushine de bunacuviintza; destrabalat desfrinat. Numai acel dezmatzat fecior... a putut savirshi atare fapta. SADOVEANU Z. C. 240. Dar ea atunci parca tocmai in ciuda lui se facea cu atit mai dezmatzata. SLAVICI O. I 190. ♦ Cu o infatzishare dezordonata neglijenta. O droaie de copii dezmatzatzi se catzarau pe balustrade. BART E. 75. (Cu pronuntzare regionala) Ajungind printro padure... vazura o baba urita despletita dezmatzata sapind matraguna. SHEZ. I 208.

DEZMATZAT ~ta (~tzi ~te) 1)Care este lipsit de buna cuviintza; depravat. 2) Care este neglijent; dezordonat. /dez + matze + suf. ~at

dezmatzát a adj. (d. matze adica „cu haĭnele’n dezordine orĭ descheĭate k un hoĭt spintecat”). Cu haĭnele’n dezordine descheĭat. Fig. Destrabalat. In Serbia dezmotzat. V. destrabalat.

desmatzat a. 1. descins de peste camasha sdrentzeros; 2. fig. destrabalat desfranat. [Origina necunoscuta].

desmatzat.

DEZMATZÁT adj. s. 1. adj. v. corupt. 2. adj. s. v. desfranat.

DEZMATZAT adj. s. 1. adj. corupt decazut depravat desfrinat destrabalat imoral nerushinat pervertit stricat vicios (livr.) libertin (rar) deshantzat (pop. shi fam.) parshiv (pop.) deshucheat (inv. shi reg.) rushinat (reg.) shucheat teshmenit (inv.) aselghicesc demoralizat spurcat. (Om ~.) 2. adj. s. depravat desfrinat destrabalat imoral stricat (pop.) curvar (inv.) preacurvar preacurvitor. (Barbat ~.) erata

dezmatzát a dezmatzatzi te adj. Cu hainele in dezordine descheiat la nasturi cu infatzisharea neglijenta. Din dez + matze + suf. at cu sensul „caruia i atarna zdrentzele k matzele unei vite spintecate” (Scriban DLRM DEX).