11 definitzii pentru destrabalat (adj.)
din care- explicative (6)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
- specializate (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DESTRABALÁT A destrabalatzi te adj. s. m. shi f. 1. Adj. Care duce o viatza imorala; desfranat. ♦ (Despre purtarea tzinuta oamenilor) Care denota imoralitate plin de imoralitate; dezmatzat. 2. S. m. shi f. Persoana desfranata. Et. nec.
DESTRABALÁT A destrabalatzi te adj. s. m. shi f. 1. Adj. Care duce o viatza imorala; desfranat. ♦ (Despre purtarea tzinuta oamenilor) Care denota imoralitate plin de imoralitate; dezmatzat. 2. S. m. shi f. Persoana desfranata. Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de RACAI
- actziuni
destrabalat2 ~a [At: CODRUDRAGUSHANU C.159 / Pl: ~atzi ~e / E: destrabala] 1 (D. oameni) Care are o comportare ieshita din limitele bunului simtz Si: corupt decazut pervertit vicios (liv) libertin (rar) deshantzat (1) (pop) deshucheat (irg) destramat (5) rushinat (inv) demoralizat spurcat teshnit. 2 (D. femei) Care duce o viatza extrem de imorala lasanduse dominat de patimi Si: depravat desfranat deshantzat (1) imoral pierdut stricat (pop) parshiv. 3 (D. viatza atitudinea purtarea sau tzinuta oamenilor) Care denota ieshirea din limitele bunului simtz Si: corupt decazut indecent pervertit vicios (liv) libertin (pop) deocheat deshucheat (1) (irg) destramat (6) rushinat (inv) demoralizat spurcat teshnit. 4 (Trs; d. obiecte de imbracamnte) Descheiat. 5 (Reg; d. oameni) Foarte sarac.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DESTRABALÁT A destrabalatzi te adj. (Despre persoane shi p. ext. despre viatza atitudinea purtarea sau tzinuta lor) Care duce o viatza imorala; desfrinat dezmatzat depravat. Don Juan nui multzumit de cum traieshte shi in viatza lui care ni se pare noua destrabalata el gaseshte deseori pricini de durere. IONESCURION C. 84. ♦ (Substantivat) Persoana desfrinata. Damian nu ar fi crezut minciuna care o ascultase Lahu de la o destrabalata k oricare alta. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 32.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DESTRABALÁT ~ta (~tzi ~te) shi substantival (despre persoane) 1) Care sa destrabalat; dedat desfraului; desfranat; depravat. 2) (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care denota imoralitate. Purtare ~ta. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
destrabalat a. dezordonat.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
destrabalát a adj. Desfrinat. Rar. stra. V. dezmatzat shi zbrehud.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
destrabalát adj. m. s. m. pl. destrabalátzi; adj. f. s. f. destrabaláta pl. destrabaláte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
destrabalát adj. m. s. m. pl. destrabalátzi; f. sg. destrabaláta pl. destrabaláte
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DESTRABALÁT adj. s. 1. adj. v. corupt. 2. adj. s. v. desfranat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DESTRABALAT adj. s. 1. adj. corupt decazut depravat desfrinat dezmatzat imoral nerushinat pervertit stricat vicios (livr.) libertin (rar) deshantzat (pop. shi fam.) parshiv (pop.) deshucheat (inv. shi reg.) rushinat (reg.) shucheat teshmenit (inv.) aselghicesc demoralizat spurcat. (Om ~.) 2. adj. s. depravat desfrinat dezmatzat imoral stricat (pop.) curvar (inv.) preacurvar preacurvitor. (Un barbat ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
destrabalát a destrabalatzi te adj. 1. Desfranat. 2. Dezordonat. Et. nec. (DEX); din destrabala (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adaugata de raduborza
- actziuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
destrabalat, destrabalataadjectiv
-
- Don Juan nui multzumit de cum traieshte shi in viatza lui care ni se pare noua destrabalata el gaseshte deseori pricini de durere. IONESCURION C. 84. DLRLC
- 1.1. (Despre purtarea tzinuta oamenilor) Care denota imoralitate plin de imoralitate. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dezmatzat
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09