DESTRABALÁT A destrabalatzi te adj. (Despre persoane shi p. ext. despre viatza atitudinea purtarea sau tzinuta lor) Care duce o viatza imorala; desfrinat dezmatzat depravat. Don Juan nui multzumit de cum traieshte shi in viatza lui care ni se pare noua destrabalata el gaseshte deseori pricini de durere. IONESCURION C. 84. ♦ (Substantivat) Persoana desfrinata. Damian nu ar fi crezut minciuna care o ascultase Lahu de la o destrabalata k oricare alta. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 32.