DEZORDONÁT A dezordonatzi te adj. 1. (Despre oameni) Care nu este deprins cu ordinea; neglijent (in imbracaminte in munca in felul de viatza etc.). ♦ (Despre manifestarile omului) Care arata lipsa de ordine. 2. (Despre lucruri incaperi locuri) Lipsit de ordine; care se afla in neoranduiala. Din fr. désordonné.

dezordonat ~a a [At: BALASHESCU GR. 124/15 / V: (inv) diz~ / S shi: (inv) deso~ / Pl: ~atzi ~e / E: fr désordonné] 1 (D. oameni) Caruia nui place ordinea. 2 (D. oameni) Care nu este obishnuit cu ordinea shi nu o respecta (in aspectul sau in actziunile sale) 3 (D. manifestari sau actziuni ale oamenilor) Care denota lipsa de ordine. 4 Facut la intamplare. 5 (D. lucruri incaperi locuri etc.) Care se afla in neoranduiala lipsit de ordine.

DEZORDONÁT A dezordonatzi te adj. 1. (Despre oameni) Care nu este deprins cu ordinea; neglijent (in imbracaminte in modul de ashi pastra lucrurile in munca in felul de viatza in gandire). ♦ (Despre manifestarile omului) Care arata lipsa de ordine. 2. (Despre lucruri incaperi locuri) Lipsit de ordine; care se afla in neoranduiala. Din fr. désordonné.

DEZORDONÁT A dezordonatzi te adj. 1. (Despre persoane) Nedeprins cu ordinea neglijent (in imbracaminte in modul de ashi pastra lucrurile in munca in felul de viatza in vorbire in gindire). Era... un om dezordonat dar nicidecum vitzios. CARAGIALE O. III 234. 2. (Despre lucruri incaperi locuri) Lipsit de ordine; in neorinduiala. V. deranjat ravashit. Dezordonatzi shi haotici... norii plutesc de la un capat la altul al cerului. BOGZA C. O. 50. ◊ (Despre actziuni) Infierbintat shi incurajat de aceasta retragere dl. Pietraru cu mai multa furie a urmarit cu mishcari dezordonate pe printzul Bazil SHerban. CAMIL PETRESCU T. I 127.

DEZORDONÁT A adj. 1. Neglijent neordonat (in munca in comportare in imbracaminte etc.). 2. In neoranduiala in dezordine. [Cf. fr. désordonné].

DEZORDONÁT A adj. 1. (despre oameni) neglijent neordonat (in munca in gandire imbracaminte etc.). 2. (despre lucruri; shi adv.) in dezordine in neoranduiala. (< fr. désordonné)

DEZORDONÁT ~ta (~tzi ~te) 1) (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care nu este obishnuit cu ordinea; neglijent. 2) (despre lucruri incaperi etc.) Care se afla in dezordine. /<fr. désordonné

dezordonat a. dat dezordinii: om dezordonat.

* dezordonát a adj. (fr. désordonné. V. subordonat). Fara ordine fara regula fara friŭ: om dezordonat purtare dezordonata. Adv. In mod dezordonat.

!dezordonát (dezor/dezor) adj. m. pl. dezordonátzi; f. dezordonáta pl. dezordonáte

dezordonát adj. m. (sil. mf. dez) pl. dezordonátzi; f. sg. dezordonáta pl. dezordonáte

desordonat.

DEZORDONÁT adj. 1. v. neglijent. 2. haotic. (Mishcari ~.)

DEZORDONAT adj. 1. neglijent neingrijit (prin Munt.) tilos (fam.) deshantzat. (O tzinuta ~.) 2. haotic. (Mishcari ~.)

Dezordonat ≠ aranjat ordonat