ordonat ~a a [At: BARITZIU P. A. I 258 / V: (inv) ordin~ / Pl: ~atzi ~e / E: ordona] 1 Aranjat. 2 Grupat. 3 (D. oameni) Care pastreaza ordinea. 4 (D. felul de viatza sau de munca al cuiva) Disciplinat. 5 (D. felul de viatza sau de munca al cuiva) Echilibrat.

ORDONÁT A ordonatzi te adj. (Despre oameni) Caruia i place ordinea care pastreaza ordinea. Asha i voia shi ea: cumintzi ordonatzi shi cuviincioshi. C. PETRESCU C. V. 9. ♦ (Despre obiecte incaperi etc.) (Pus) in ordine rinduit. Rinduri ordonate.

ORDONÁT A adj. Dispus ashezat in ordine. ♦ Bine ingrijit pus la punct. [< ordona].

ORDONÁT A I. adj. dispus ashezat in ordine. ◊ bine ingrijit pus la punct. ♦ (mat.) multzime ~a = multzime cu ordine bine determinata de dispunere a elementelor componente. II. s. f. a doua coordonata (cea verticala) a unui punct dintrun sistem rectangular. ◊ inaltzimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil in raport cu linia de ochire. (dupa fr. ordoné)

ORDONÁT ~ta (~tzi ~te) 1) v. A ORDONA. 2) (despre persoane) Care pastreaza ordinea; caruia i place ordinea. 3) Care este ingrijit in imbracaminte; imbracat cu grija; curat. /v. a ordona

*ordonát a adj. (fr. ordonné). Dichist echilibru rinduit ĭubitor de ordine: elev ordonat. S. f. Geom. Linie dreapta trasa dintr’un punct al uneĭ curbe perpendiculare pe axa eĭ. Adv. In mod ordonat: a trai ordonat. V. dezordonat.

ordinat ~a a vz ordonat

ordon nat prt.

ORDONÁT adj. 1. v. aranjat. 2. v. disciplinat.

ORDONAT adj. 1. aranjat clasat organizat rinduit sistematizat. (Material documentar ~.) 2. disciplinat regulat. (Duce o viatza ~.)

Ordonat ≠ dezordonat