DEZMATZÁT A dezmatzatzi te adj. Lipsit de rushine de bunacuviintza; destrabalat desfrinat. Numai acel dezmatzat fecior... a putut savirshi atare fapta. SADOVEANU Z. C. 240. Dar ea atunci parca tocmai in ciuda lui se facea cu atit mai dezmatzata. SLAVICI O. I 190. ♦ Cu o infatzishare dezordonata neglijenta. O droaie de copii dezmatzatzi se catzarau pe balustrade. BART E. 75. (Cu pronuntzare regionala) Ajungind printro padure... vazura o baba urita despletita dezmatzata sapind matraguna. SHEZ. I 208.