DESHANTZÁT A deshantzatzi te adj. s. m. shi f. 1. Adj. s. m. shi f. (Om) dezmatzat care incalca limitele buneicuviintze. 2. Adj. s. m. shi f. (Om) dezordonat neglijent. 3. Adj. (Reg.; despre lucruri) Ciudat curios straniu. Et. nec.

deshantzat¹ sn [At: DLR ms / Pl: ~uri / E: deshantza] (Reg) 1 (Ie) Ai veni cu ~ Ai parea ceva ciudat. 2 (Ie) Ai fi ~ Ai fi trist. 3 (Iac) A manifesta compatimire fatza de cineva.

deshantzat² ~a a [At: BUDAIDELEANU T. V. 42 / V: (reg) dash~ deshan~ deshen~ dishen~ dish~ / S shi: (inv) dessh~ / Pl: ~atzi ~e / E: deshantza] 1 (Pop) Care incalca limitele buneicuviintze Si: corupt decazut destrabalat stricat. 2 (Pop; mai ales d. femei) Care duce o viatza extrem de imorala Si: depravat desfranat dezmatzat imoral stricat. 3 (Pop; d. lucruri) Dezordonat. 4 (Pop; d. vorbe) Care nu se justifica (intro imprejurare) Si: deplasat nepotrivit. 5 (Pop) Care iese din comun depashind proportziile realitatzii Si: exagerat extravagant. 6 (Reg) Care shocheaza prin aspect manifestare evolutzie Si: ciudat curios straniu (liv) bizar. 7 (Trs) Trist. 8 (Irg) Glumetz.

DESHANTZÁT A deshantzatzi te adj. 1. Dezmatzat; care incalca limitele buneicuviintze. 2. Dezordonat neglijent. 3. (Reg.; despre lucruri) Ciudat curios straniu. Et. nec.

DESHANTZÁT A deshantzatzi te adj. 1. (Despre persoane) Dezordonat destrabalat (in vorba in obiceiuri sau in port) dezmatzat. ◊ (Substantivat) Ea shtie numai de o deshantzata nebuna aceea de Suzana care nea facut neamul de ris. CAMIL PETRESCU T. I 157. ♦ (Despre lucruri shi actziuni) Care iese din limitele buneicuviintze nerushinat cinic. Balmaji pe nas popeshte... un deshantzat amestec de cintari bisericeshti shi de cintece de lume. M. I. CARAGIALE C. 117. 2. (Despre lucruri) Ciudat bizar straniu nelalocul lui deshucheat. Zvonul... era insa asha de deshantzat incit nici un cap cuminte nu voia sai deie crezare. SADOVEANU Z. C. 337. Sfirshind aceasta deshantzata cuvintare merse in mijlocul bisericii. NEGRUZZI S. I 149.

DESHANTZÁT ~ta (~tzi ~te) 1) pop. shi fam. v. A SE DESHANTZA. 2) reg. Care iese din comun (prin felui sau de a fi); ciudat; straniu; bizar. 3) pop. Care este lipsit de decentza; indecent; nerushinat. /Orig. nec.

deshantzat a. 1. Mold. ciudat (la port sau la vorba): dar deshantzat mai eshti CR.; 2. Tr. trist mahnit: e deshantzat copilul. [V. deshantz].

deshantzát a adj. (de shi shantz 2). Extravagant deplasat neserios: om. gust deshantzat. Adv. A vorbi deshantzat. Trans. Trist.

*deshantzát adj. m. s. m. pl. deshantzátzi; adj. f. s. f. deshantzáta pl. deshantzáte

deshantzat

deshantzat.

DESHANTZÁT adj. v. obscen.

DESHANTZÁT adj. v. bizar ciudat corupt curios decazut depravat desfranat destrabalat dezmatzat dezordonat excentric extravagant fantasmagoric fantezist imoral inexplicabil insolit nastrushnic neglijent neingrijit neobishnuit nerushinat original paradoxal pervertit singular straniu stricat vicios.

DESHANTZAT adj. imoral impudic indecent necuviincios nerushinat obscen pornografic scabros scirbos trivial vulgar (livr.) licentzios (inv. shi pop.) scirnav slobod (reg.) porcotos (fam.) deshucheat porcos (fig.) decoltat deocheat imbaiat picant piperat porcesc spurcat. (O gluma o atitudine ~.)

deshantzat adj. v. BIZAR. CIUDAT. CORUPT. CURIOS. DECAZUT. DEPRAVAT. DESFRINAT. DESTRABALAT. DEZMATZAT. DEZORDONAT. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. IMORAL. INEXPLICABIL. INSOLIT. NASTRUSHNIC. NEGLIJENT. NEINGRIJIT. NEOBISHNUIT. NERUSHINAT. ORIGINAL. PARADOXAL. PERVERTIT. SINGULAR. STRANIU. STRICAT. VICIOS.