CÍNIC A cinici ce adj. 1. (Despre oameni: adesea substantivat) Care manifesta o atitudine condamnabila sfidand regulile moralei normele de convietzuire sociala shi de bunacuviintza; (despre manifestari ale oamenilor) care tradeaza exprima asemenea atitudini. 2. (In sintagmele) Filosofie cinica = doctrina filosofica din Grecia antica care nu recunoshtea normele sociale existente shi preconiza o viatza simpla shi reintoarcerea la natura. Filosof cinic (shi substantivat) = adept al filosofiei cinice. Din fr. cynique lat. cynicus.

cinic ~a [At: CAMIL PETRESCU T. II 36 / V: chinic / Pl: ~ici ~ice / E: fr cynique lat cynicus] 1 a (Is) Filozofie ~a Doctrina filozofica din Antichitate care nu recunoshtea normele sociale existente shi propovaduia o viatza simpla shi reintoarcerea la natura. 23 smf a (Flz) Care este (adept) al filozofiei cinice. 4 a (D. oameni) Care incalca fara sfiala regulile moralei de convietzuire sociala shi de bunacuviintza. 5 a (D. manifestari ale oamenilor) Care exprima asemenea atitudini. 6 sm Filozof cinic. 7 smf Om cu purtari cinice (5).

CÍNIC A cinici ce adj. 1. (Despre oameni; adesea substantivat) Care da pe fatza cu sange rece fapte sau ganduri condamnabile care calca fara sfiala regulile moralei de convietzuire sociala shi de bunacuviintza; (despre manifestari ale oamenilor) care tradeaza exprima asemenea atitudini. 2. (In sintagmele) Filozofie cinica = doctrina filozofica din Grecia antica care nu recunoashte normele sociale existente shi propovaduia o viatza simpla shi reintoarcerea la natura. Filozof cinic (shi substantivat) = adept al filozofiei cinice. Din fr. cynique lat. cynicus.

CÍNICA cinicie adj. 1. (Despre oameni) Care ishi da pe fatza cu singe rece shi fara sfiala sfidator fapte sau ginduri condamnabile; (despre manifestari ale oamenilor) care denota o asemenea atitudine. O dragoste frumoasa shi gingasha este un lucru de pretz pentru care eshti invidiat shi care se apara de poftele celor cinici shi grosolani. CAMIL PETRESCU T. II 36. Mi sa parut cinic raspunsul prietenului meu. SAHIA U.R.S.S. 76. Din prima zi am observat la el un ris batjocoritor cinic care nul avea inainte. VLAHUTZA O. A. 470. 2. (In expr.) Filozofie cinica = doctrina filozofica in Grecia antica care nu recunoshtea normele morale existente shi propovaduia o simplitate excesiva prin intoarcerea la natura. Filozof cinic = adept al doctrinei filozofice descrise mai sus. Diogene filozoful cinic.

CÍNIC A adj. SHcoala cinica = shcoala filozofica greaca din antichitate care sa preocupat indeosebi de problemele eticii propovaduind autonomia morala a individului simplitatea intoarcerea la natura dispretzul pentru normele eticii religioase pentru conventzionalism bogatzie shi onoruri. // s.m. Filozof apartzinand acestei shcoli. // adj. s.m. shi f. (Cel) care arata pe fatza fara sfiala fapte shi ganduri condamnabile; (om) rau nerushinat fara scrupule; (cel) care denota sfidare sfidator. [Cf. fr. cynique it. cinico gr. kynikos cainesc].

CÍNIC A I. adj. 1. care denota sfidare; sarcastic sfidator insolent nerushinat. 2. shcoala ~a = shcoala filozofica greaca din antichitate care sa preocupat indeosebi de problemele eticii propovaduind autonomia morala a individului simplitatea intoarcerea la natura. II. s. m. filozof apartzinand acestei shcoli. III. adj. s. m. f. (cel) care exprima deschis shi fara jena atitudini shi ganduri condamnabile; (om) nerushinat fara scrupule. (< fr. cynique lat. cynicus gr. kynikos de caine)

CÍNIC ~k (~ci ~ce) shi substantival Care tzine de cinism; propriu cinismului. Om ~. ◊ Filozofie ~k doctrina filozofica antica care propovaduia revenirea la natura respingand normele shi conventziile sociale shi morale. /<fr. cynique lat. cynicus

cinic a. 1. privitor la acea secta de filozofi greci cari infruntau bunacuviintza; 2. fig. nerushinat obscen: apucaturi cinice.

*cínic a adj. shi s. (vgr. kynikós de cine d. kýon kynós cine). Fil. Se zice despre nishte filosofĭ anticĭ care afectaŭ a dispretzui convenientzele sociale shi al caror maestru a fost Diogene. Fig. Foarte nerushinat foarte obraznic: cuvintare cinica. Adv. In mod cinic.

cínic adj. m. pl. cínici; f. cínica pl. cínice

cínic adj. m. pl. cínici; f. sg. cínica pl. cínice