opțiuni
  • info

10 definiții pentru sfidător

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFIDĂTÓR, -OÁRE, sfidători, -oare, adj. Care sfidează; de sfidare. – Sfida + suf. -ător.

SFIDĂTÓR, -OÁRE, sfidători, -oare, adj. Care sfidează; de sfidare. – Sfida + suf. -ător.

sfidător, ~oare [At: NECULUȚĂ, Ț. D. 17 / Pl: ~i, ~oare / E: sfida + -tor] 1 a (D. oameni) Care sfidează (1). 2 a (D. oameni) Care exprimă o atitudine de dispreț, de provocare. 3-4 av În mod disprețuitor (sau provocator).

SFIDĂTÓR, -OÁRE, sfidători, -oare, adj. Care sfidează, care înfruntă. Palate, temple, domuri sfidătoare, – din brațul nopții prind a se desface Și-n strai rozalb încep să se îmbrace În fața dimineții zîmbitoare. NECULUȚĂ, Ț. D. 17. ◊ (Adverbial) Ne-a privit sfidător, pe rînd, cu un fel de dispreț falnic. REBREANU, P. S. 17.

SFIDĂTÓR, -OÁRE adj. Care sfidează. [< sfida + -(ă)tor].

SFIDĂTÓR, -OÁRE adj. care sfidează. (< sfida + -tor)

SFIDĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și adverbial Care sfidează; cu dispreț. /a (se) sfida + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sfidătór adj. m., pl. sfidătóri; f. sg. și pl. sfidătoáre

sfidătór adj. m., pl. sfidătóri; f. sg. și pl. sfidătoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SFIDĂTÓR adj. 1. provocator. (Un gest ~.) 2. v. obraznic.

SFIDĂTOR adj. 1. provocator. (Un gest ~.) 2. arogant, impertinent, insolent, ireverențios, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfruntat, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrînat, (pop. și fam.) țîfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (Un om ~.)

Intrare: sfidător
sfidător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfidător
  • sfidătorul
  • sfidătoru‑
  • sfidătoare
  • sfidătoarea
plural
  • sfidători
  • sfidătorii
  • sfidătoare
  • sfidătoarele
genitiv-dativ singular
  • sfidător
  • sfidătorului
  • sfidătoare
  • sfidătoarei
plural
  • sfidători
  • sfidătorilor
  • sfidătoare
  • sfidătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfidător, sfidătoareadjectiv

  • 1. Care sfidează; de sfidare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: obraznic provocator
    • format_quote Palate, temple, domuri sfidătoare, – din brațul nopții prind a se desface Și-n strai rozalb încep să se îmbrace În fața dimineții zîmbitoare. NECULUȚĂ, Ț. D. 17. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Ne-a privit sfidător, pe rînd, cu un fel de dispreț falnic. REBREANU, P. S. 17. DLRLC
etimologie:
  • Sfida + sufix -ător. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.