CÍNICA cinicie adj. 1. (Despre oameni) Care ishi da pe fatza cu singe rece shi fara sfiala sfidator fapte sau ginduri condamnabile; (despre manifestari ale oamenilor) care denota o asemenea atitudine. O dragoste frumoasa shi gingasha este un lucru de pretz pentru care eshti invidiat shi care se apara de poftele celor cinici shi grosolani. CAMIL PETRESCU T. II 36. Mi sa parut cinic raspunsul prietenului meu. SAHIA U.R.S.S. 76. Din prima zi am observat la el un ris batjocoritor cinic care nul avea inainte. VLAHUTZA O. A. 470. 2. (In expr.) Filozofie cinica = doctrina filozofica in Grecia antica care nu recunoshtea normele morale existente shi propovaduia o simplitate excesiva prin intoarcerea la natura. Filozof cinic = adept al doctrinei filozofice descrise mai sus. Diogene filozoful cinic.