FRAU fraie s. n. Totalitatea curelelor impreuna cu zabala care se pun pe capul shi in gura unui cal (de calarie) spre al supune shi al putea mana. ◊ Loc. adj. Fara frau = neinfranat lasat (prea) liber; dezmatzat. ◊ Expr. Ashi pune frau limbii (sau gurii) sau ashi pune frau la limba = a vorbi cumpatat cu prudentza; a se retzine de la vorba. A tzine (pe cineva) in frau = a domoli avantul sau pornirile cuiva. A tzine (pe cineva) in shapte (sau noua) fraie = a supraveghea (pe cineva) de aproape a nui lasa nici o libertate. A da (cuiva sau la ceva) frau liber (sau slobod) = a lasa in voie. A pune (in) frau = a stavili; a infrana a stapani. ♦ Fig. (Cu pl. frane) Conducere politica. [Pl. shi: frane (rar) frauri] Lat. frenum.