DIRÉCT A directzi te adj. s. f. adv. 1. Adj. Care duce la tzinta dea dreptul fara ocol; drept. ◊ In linie directa = din tata in fiu. 2. S. f. Lovitura data de un boxer cu mana intinsa drept inainte. 3. Adv. Dea dreptul fara ocol. 4. Adj. Care se face are loc fara intermediar sau fara ascunzishuri fatzish; nemijlocit. ◊ Vot direct = vot exprimat prin participarea la urna a fiecarui cetatzean. Impozit direct = impozit asupra venitului sau proprietatzii perceput pe baza unor roluri nominale. Complement direct = complement care determina un verb tranzitiv. Vorbire directa sau stil direct = procedeu sintactic shi stilistic de redare fidela a spuselor sau gandurilor cuiva. 5. Adv. Fara intermediar in mod nemijlocit; fara ascunzishuri fatzish. ◊ Expr. A fi (sau a face) direct raspunzator (de ceva) = a raspunde (sau a face sa raspunda) personal shi integral (de faptele sale). 6. Adv. (In sintagma) Marimi direct proportzionale = marimi al caror raport este de asemenea natura incat creshterea sau scaderea uneia de un numar de ori provoaca creshterea sau scaderea celeilalte de acelashi numar de ori. Din fr. direct lat. directus.

direct ~a [At: MARIAN PR. I 39/18 / Pl: ~ctzi ~e / E: fr direct lat directus] 1 a Care are loc fara mijlocirea cuiva sau a ceva. 2 a (Is) Vot ~ Vot exprimat prin participarea la urna a fiecarui cetatzean. 3 a (Is) Impozit (sau inv bir) ~ sau contributzie (sau dare) ~a Impozit asupra venitului sau proprietatzii perceput in baza unor roluri nominale. 4 a (Is) Vorbire ~a sau stil ~ Procedeu sintactic shi stilistic de redare fidela a spuselor sau gandurilor cuiva. 5 a (Is) Complement ~ Complement care determina un verb tranzitiv. 6 a (Is) Propozitzie completiva ~a Propozitzie care indeplineshte in fraza rolul de complement direct (5). 7 a (Is) Caz ~ Nume dat in gramatica romana cazului nominativ acuzativ shi vocativ iar in gramatica altor limbi cazului nominativ shi vocativ. 8 a (Is) Mod ~ Modul indicativ. 9 a (Is) Intrebare ~a Intrebare care se realizeaza printro propozitzie principala sau independenta. 10 a (Is) Constructzie ~a Constructzie lexicala in care subiectul predicatul shi complementele sunt ashezate in ordinea lor logica sau normala. 11 a (Rar) Care reproduce intocmai un model Si: exact. 12 av In mod nemijlocit Si: (liv) directamente. 1314 av (Ie) A fi sau a (se) face ~ raspunzator (de ceva) A raspunde (sau a face pe cineva sa raspunda) personal shi integral de anumite fapte. 15 av (Mat; d. marimi; is) ~ proportzional Care variaza in asha fel incat creshterea sau scaderea unei marimi de un numar de ori provoaca creshterea sau scaderea celeilalte de acelashi numar de ori. 16 a Care duce dea dreptul la tzinta. 17 a (Is) Zbor ~ Zbor fara escala. 18 a (Is) Tren (sau vagon) ~ Tren (sau vagon) care face legatura intre doua puncte fara transbordare. 19 a (D. descendentzi sau ascendentzi) Care se afla in linie dreapta de inrudire. 20 a (Ila) (In) linie ~a Din tata in fiu. 21 sf Lovitura la box aplicata prin intinderea mainii drept inainte. 22 av (In legatura cu verbe de mishcare) In linie dreapta fara a se abate din drum. 23 av (Pex) Fara ocol. 24 a Nedisimulat. 25 av Fatzish. 26 av In intregime. modificata

DIRÉCT A directzi te adj. s. f. adv. 1. Adj. Care duce la tzinta dea dreptul fara ocol; drept. ◊ In linie directa = din tata in fiu in linie dreapta de rudenie. 2. S. f. Lovitura data de un boxer cu mana intinsa drept inainte. 3. Adv. Dea dreptul fara ocol. 4. Adj. Care se face are loc fara intermediar sau fara ascunzishuri fatzish; nemijlocit. ◊ Vot direct = vot exprimat prin participarea la urna a fiecarui cetatzean. Impozit direct = impozit asupra venitului sau proprietatzii perceput pe baza unor roluri nominale. Complement direct = complement care determina un verb tranzitiv. Vorbire directa sau stil direct = procedeu sintactic shi stilistic de redare fidela a spuselor sau gandurilor cuiva. 5. Adv. Fara intermediar in mod nemijlocit; fara ascunzishuri fatzish. ◊ Expr. A fi (sau a face) direct raspunzator (de ceva) = a raspunde (sau a face sa raspunda) personal shi integral (de faptele sale). 6. Adv. (In sintagma) Marimi direct proportzionale = marimi al caror raport este de asemenea natura incat creshterea sau scaderea uneia de un numar de ori provoaca creshterea sau scaderea celeilalte de acelashi numar de ori. Din fr. direct lat. directus.

DIRÉCT² A directzi te adj. 1. Care duce dea dreptul la tzinta fara ocol drept. Trebuia sa treaca riul k sa apuce o cale mai directa catre casa. BOLINTINEANU O. 427. ◊ Fig. Daca Ghindaoanu simte atacul direct iese de la stina shi se fereshte in ripa. SADOVEANU P. M. 123. Discutzia... era chiar prea directa. CAMIL PETRESCU U. N. 8. ◊ Tren direct = tren care parcurge cu aceeashi formatzie distantza intre doua puncte (de obicei departate). Vagon direct = vagon care se atasheaza succesiv la garnitura a doua sau mai multe trenuri astfel k pasagerii sa ajunga la destinatzie fara transbordare. ◊ Loc. adj. (Despre descendentza) In linie directa = (in opozitzie cu in linie colaterala) din tata in fiu in linie dreapta. ♦ Fara ascunzishuri pe fatza fatzish. Pe urma a trecut la amenintzari directe. CAMIL PETRESCU U. N. 49. 2. Care se face sau are loc fara intermediar; nemijlocit. Va trebui sa ia contact direct cu tzaranii. REBREANU R. II 11. ◊ Vot direct = vot exprimat in chip nemijlocit prin participarea fiecarui cetatzean la urna. La alegerile pentru Marea Adunare Natzionala shi pentru toate sfaturile populare oamenii muncii cetatzeni ai Republicii Populare Romine participa in mod nemijlocit prin vot direct. CONST. R.P.R. 44. Impozit direct = impozit asupra veniturilor shi proprietatzilor perceput nemijlocit pe baza unor roluri nominale. (Gram.) Complement direct = parte de propozitzie care determina un verb tranzitiv indicind asupra cui (fiintza lucru proces etc.) trece nemijlocit actziunea verbului respectiv sau indicind rezultatul unei actziuni. Vorbire directa sau stil direct = reproducere intocmai a spuselor cuiva in asha fel incit fraza care contzine aceasta reproducere nu este subordonata gramatical fatza de un verb de declaratzie. ♦ (La box; substantivat f.) Lovitura data cu mina intinsa drept inainte.

DIRÉCT A adj. 1. Care duce la tzinta drept fara ocoluri. 2. Imediat nemijlocit lipsit de intermediar. 3. (Despre complemente) Care este legat nemijlocit de verb indicand asupra cui trece actziunea verbului respectiv. ♦ (Despre constructzii lexicale) In care cuvintele sunt ashezate in ordinea lor normala sau logica. ♦ (Despre stil) Care relateaza cuvintele asha cum au fost spuse. ◊ Intrebare directa = intrebare care se realizeaza printro propozitzie principala sau independenta. // adv. Fara inconjur dea dreptul drept. [Cf. lat. directus fr. direct].

DIRÉCT A I. adj. 1. care duce dea dreptul la tzinta drept fara ocoluri. ♦ in linie ~a = din tata in fiu. 2. imediat nemijlocit fara intermediar. ♦ vorbire ~a sau stil ~ = procedeu sintactic sau stilistic de redare fidela a spuselor cuiva printrun verb sau alt cuvant de declaratzie; complement ~ = complement care exprima obiectul asupra caruia se rasfrange direct actziunea unui verb tranzitiv; propozitzie completiva ~a (shi s. f.) = propozitzie cu functzie de complement direct pe langa un verb tranzitiv din regenta. II. adj. adv. (care are loc) fara ascunzishuri fatzish drept. III. adv. 1. fara inconjur dea dreptul. 2. (mat.; despre marimi variabile) ~ proportzionale = care depind una de alta astfel incat creshterea (sau descreshterea) uneia de un numar de ori provoaca creshterea (respectiv descreshterea) celeilalte de acelashi numar de ori. IV. s. n. (radio tv.) in ~ = transmis pe viu in momentul producerii evenimentului. V. s. f. (box) lovitura aplicata prin intinderea mainii inainte. (< fr. direct lat. directus)

DIRÉCT¹ ~ta (~tzi ~te) 1) Care duce la tzinta fara cotituri sau ocoluri; drept. Linie ~ta. 2) fig. Care se exprima sau spune adevarul deschis fara ascunzishuri. 3) Care asigura o legatura nemijlocita. Comunicatzie ~ta. 4) Care se face sau are loc fara trepte intermediare. Vot ~. Adresare ~ta. 5): Complement ~ parte secundara a propozitziei care determina un verb tranzitiv shi indica obiectul asupra caruia trece actziunea. 6): Vorbire ~ta reproducere intocmai a formei shi a contzinutului vorbirii cuiva. /<fr. direct lat. directus

direct a. 1. drept care nu face ocoluri: cale directa; 2. imediat fara intermediar: corespondentza directa; 3. Gram. care completeaza deadreptul sensul unui verb activ: complement direct; constructziune directa care asheaza vorbele dupa ordinea logica: subiect verb complement. V. contributziune. ║ adv. in linie dreapta fara intermediar.

* direct a adj. (lat. directus. V. drept). Drept fara ocolurĭ saŭ cu putzine ocolurĭ: canalu Suezuluĭ e calea cea maĭ directa din Eŭropa in extremu Orient. Imediat: raport contact direct. Din tata in fiŭ: acest om descinde in linie directa din cutare. Gram. Complement direct cuvint (subst. pron. subjunctiv infinitiv) care cade direct actziunea predicatuluĭ: Traĭan ĭi invinge pe Dacĭ apa se scurge vreaŭ sa plec pot pleca. Propozitziune completiva directa aceĭa care in fraza implineshte rolu de complement direct: ceĭ vechĭ nu shtiaŭ k pamintu se invirteshte (nu shtiaŭ invirtirea saŭ de invirtirea pamintuluĭ). Modu direct indicativu. Stil direct asha cum vorbeshte omu singur nu cum povesteshte altu c’a vorbit: dute acolo fatza de mĭa spus sa ma duc acolo. Contributziune directa V. contributziune. Adv. In mod direct dea dreptu: trenu pleaca direct la Galatzĭ.

diréct adj. m. pl. diréctzi; f. dirécta pl. dirécte

diréct adj. m. pl. diréctzi; f. sg. dirécta pl. dirécte

DIRÉCT adj. adv. 1. adj. drept neocolit. (Un drum ~ il duce in sat.) 2. adv. atza drept neocolit sfoara (pop.) oblu. (Merge ~ la el acasa.) 3. adj. nemijlocit (rar) nemediat. (Comunicatzie legatura ~.) 4. adv. v. pieptish. 5. adv. adj. v. personal. 6. adj. v. fatzish. 7. adv. v. fatzish. 8. adj. v. nemijlocit.

DIRECT adj. adv. 1. adj. drept neocolit. (Un drum ~ il duce in sat.) 2. adv. atza drept neocolit sfoara (pop.) oblu. (Merge ~ la el acasa.) 3. adj. nemijlocit (rar) nemediat. (Comunicatzie legatura ~.) 4. adv. frontal pieptish. (Trece ~ dealul.) 5. adv. adj. nemijlocit personal. (Trateaza ~ cu el; are relatzii ~ cu el.) 6. adj. fatzish. (Provocare ~.) 7. adv. deschis fatzish franc sincer (inv.) aievea avedere (fig.) neted verde. (Ia spus ~ ce avea de spus.) 8. adj. imediat nemijlocit. (Cauza ~ a unui fenomen; succesor ~.)

Direct ≠ indirect mijlocit ocolit sherpuit sinuos mediat

diréct (dirécta) adj. Drept fara ocol. Lat. directus (sec. XIX). Der. directzi(un)e s. f. din fr. direction; director s. m. din fr. directeur; directoare s. f.; directorat s. n. (regim al unuia sau mai multor directori); directorial adj.; indirect adj.; directoriu s. n.; dirija vb. din fr. diriger; dirigent adj.; diriginte s. m. (profesor insarcinat cu supravegherea unei clase); dirijabil s. n.; dirijor s. m.

DIRÉCT A adj. (< fr. direct lat. directus): in sintagmele complement direct completiva directa interogativa directa imprumut direct obiect direct ordine directa stil direct shi vorbire directa (v.).

PRIZA DE ATERIZARE/DIRECTA faza a operatziei de aterizare in care aeronava se afla centrata pe directzia de aterizare fiind pregatita pentru contactul cu solul.