NEMIJLOCÍT A nemijlocitzi te adj. adv. (Care se face) fara mijlocirea vreunei persoane fara interpunerea vreunei fapte intamplari etc. din afara pe o cale neocolita direct. Pref. ne + mijlocit.

nemijlocit ~a [At: (a. 1818) GCR II 228/8 / Pl: ~itzi ~e / E: ne + mijlocit] 12 a av (Care se face) fara mijlocirea vreunei persoane fara interpunerea vreunei fapte intamplari etc. din afara pe o cale neocolita Si: direct. 3 a Care urmeaza imediat in timp sau in spatziu. 4 a Care se succede fara pauza sau interval. 5 av Fara intarziere Si: imediat indata numaidecat.

NEMIJLOCÍT A nemijlocitzi te adj. adv. (Care se face) fara mijlocirea vreunei persoane fara interpunerea vreunei fapte intamplari etc. din afara pe o cale neocolita direct. Ne + mijlocit.

NEMIJLOCÍT A nemijlocitzi te adj. Direct pe o cale neocolita fara ceva intermediar. (Adverbial) Am vazut k lucrul nu se mai poate tracta nemijlocit in parlament. GHICA A. 165.

NEMIJLOCÍT ~ta (~tzi ~te) shi adverbial (negativ de la mijlocit) Care se face direct fara nici o mijlocire. /ne + mijlocit

nemijlocit a. imediat.

nemijlocít a adj. Imediat. Adv. A urma nemijlocit.

nemijlocít adj. m. pl. nemijlocítzi; f. nemijlocíta pl. nemijlocíte

nemijlocít adj. m. pl. nemijlocítzi; f. sg. nemijlocíta pl. nemijlocíte

NEMIJLOCÍT adj. adv. 1. adj. v. direct. 2. adv. adj. v. personal. 3. adj. direct imediat. (Cauza ~ a unui fenomen; succesor ~.)

NEMIJLOCIT adj. adv. 1. adj. direct (rar) nemediat. (Comunicatzie legatura ~.) 2. adv. adj. direct personal. (Trateaza ~ cu el; are relatzii ~ cu el.) 3. adj. direct imediat. (Cauza ~ a unui fenomen; succesor ~.)