DIRÉCT A directzi te adj. s. f. adv. 1. Adj. Care duce la tzinta dea dreptul fara ocol; drept. ◊ In linie directa = din tata in fiu in linie dreapta de rudenie. 2. S. f. Lovitura data de un boxer cu mana intinsa drept inainte. 3. Adv. Dea dreptul fara ocol. 4. Adj. Care se face are loc fara intermediar sau fara ascunzishuri fatzish; nemijlocit. ◊ Vot direct = vot exprimat prin participarea la urna a fiecarui cetatzean. Impozit direct = impozit asupra venitului sau proprietatzii perceput pe baza unor roluri nominale. Complement direct = complement care determina un verb tranzitiv. Vorbire directa sau stil direct = procedeu sintactic shi stilistic de redare fidela a spuselor sau gandurilor cuiva. 5. Adv. Fara intermediar in mod nemijlocit; fara ascunzishuri fatzish. ◊ Expr. A fi (sau a face) direct raspunzator (de ceva) = a raspunde (sau a face sa raspunda) personal shi integral (de faptele sale). 6. Adv. (In sintagma) Marimi direct proportzionale = marimi al caror raport este de asemenea natura incat creshterea sau scaderea uneia de un numar de ori provoaca creshterea sau scaderea celeilalte de acelashi numar de ori. Din fr. direct lat. directus.