DREPT DREÁPTA (A B) dreptzi te adj. (C) adv. (D) drepturi s. n. (E) prep. A. Adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul direct fara abatere. ◊ Linie dreapta (shi substantivat f.) = linie care uneshte doua puncte din spatziu pe drumul cel mai scurt. Unghi drept = unghi format de doua drepte perpendiculare una pe alta. Prisma dreapta = prisma cu muchiile laterale perpendiculare pe baze. ♦ Fig. (Despre privire) Care este fara ascunzishuri; deschis direct. ♦ (Despre haine) Care are o croiala simpla fara cute clini etc. 2. (Despre lucruri fiintze partzi ale lor etc.) Care are o pozitzie verticala (fatza de un punct de reper). Zid perete drept. Om drept k lumanarea. ◊ Expr. A se tzine drept = a avea o pozitzie perfect verticala. (Mil.) A lua (sau a sta a se tzine in) pozitzia de dreptzi = a lua (sau a sta a se tzine in) pozitzie perfect verticala stand nemishcat. (Cu valoare de interjectzie) Dreptzi! formula de comanda militara pentru luarea pozitziei de dreptzi. (Adverbial) A calca drept = a avea o purtare buna cinstita. A sta drept = a avea o atitudine de neclintit a fi darz curajos. ♦ (Despre terenuri inclinate forme de relief sau partzi ale lor) Aproape vertical; abrupt povarnit. ♦ (Despre litere; adesea substantivat f.) Care are taietura verticala. 3. Care are o pozitzie orizontala (fatza de un punct de reper); orizontal; plan neted. Campie dreapta. 4. (In sintagma) Complement drept = complement direct v. direct. II. Fig. 1. (Despre actziuni ale omului sau despre notziuni abstracte) Care este se face etc. potrivit dreptatzii shi adevarului; intemeiat just cinstit bun. ◊ Parte dreapta = parte care se cuvine in mod legal fiecaruia la o impartzeala. Lupta dreapta = lupta corp la corp fara arme fara inshelatorii shi fara ajutor strain. ♦ (Adverbial) In conformitate cu dreptatea just; in conformitate cu adevarul adevarat; corect. ◊ Expr. Cei drept = intradevar cu adevarat. Cei drept e drept se spune pentru a recunoashte un adevar incontestabil. Drept k... = adevarat k... A spune drept = a spune adevarul; a vorbi deschis sincer. (Substantivat) La drept (sau la dreptul) vorbind = in realitate de fapt. 2. (Despre oameni) Care traieshte shi lucreaza conform dreptatzii adevarului omeniei binelui; cinstit integru cumsecade. ♦ (In limbajul bisericesc) Cuvios cucernic. ◊ Expr. (Substantivat) A se odihni cu dreptzii = a fi mort. ◊ Compus: (adesea substantivat) dreptcredincios = care face parte din Biserica creshtina ortodoxa; bun creshtin. 3. (Reg.; despre bunuri materiale) Care apartzine sau se cuvine cuiva pe temeiul unei legi sau al unei recunoashteri oarecare. 4. (Pop.; despre rude) Care este legat de cineva prin legaturi directe de sange; adevarat bun. B. Adj. (In opozitzie cu stang) 1. (Despre organe ale corpului) Ashezat in partea opusa partzii corpului omenesc in care se afla inima. ◊ Expr. A fi mana dreapta a cuiva sau bratzul drept al cuiva = a fi cel mai intim cel mai apropiat colaborator al cuiva; ai fi cuiva de mare ajutor. ♦ (Substantivat f. sg. art.) Mana dreapta. ♦ (Substantivat m. sg. art.) Piciorul drept. 2. Care se afla de partea sau in directzia mainii drepte (cand cineva sta cu fatza in directzia in care este orientat un lucru). Aripa dreapta a cladirii. ◊ (Substantivat; in locutziuni) Din dreapta. In dreapta. La (sau spre) dreapta. ◊ Expr. (Substantivat) In dreapta shi in stanga sau dea dreapta shi dea stanga = in ambele partzi; in toate partzile pretutindeni. A tzine dreapta = a merge pe partea dreapta a unui drum. 3. Fig. (Substantivat f. art.) Orientare politica prin care se sustzine libertatea individuala in materie de economie shi care protejeaza proprietatea shi diviziunile de clasa. ◊ Loc. adj. De dreapta = conservator. C. Adv. 1. (Urmat de determinari locale indica directzia) In linie dreapta fara ocol; direct. Merge drept la birou. ◊ Dea dreptul = fara a se abate din drum fara inconjur; in mod direct nemijlocit; chiar. ◊ Loc. prep. (Substantivat) In dreptul... = in fatza... fatza in fatza cu... Prin dreptul... = prin fatza... pe dinaintea... Din dreptul... = din fatza... de dinaintea. 2. (Urmat de determinari locale modale sau temporale) Tocmai exact. A ajuns drept la timp. D. S. n. 1. Totalitatea regulilor shi normelor juridice care reglementeaza conduita oamenilor in relatziile sociale intro colectivitate politic determinata susceptibile de a fi impuse prin fortza coercitiva a statului. Drept penal. 2. SHtiintza sau disciplina care studiaza dreptul (D 1). 3. Putere prerogativa legal recunoscuta unei persoane de a avea o anumita conduita de a se bucura de anumite privilegii etc.; drit. ◊ Loc. adv. De drept = conform legii in mod legitim firesc. 4. Rasplata retributzie care i se cuvine cuiva pentru prestarea unei munci. E. Prep. 1. (Introduce un complement indirect) In loc de... in calitate de... k. Drept cine ma iei? ◊ Drept care... = prin urmare in concluzie deci ashadar. 2. (Reg.; introduce un complement circumstantzial de loc) Alaturi de... langa; in dreptul... ◊ Expr. A i se pune soarele drept in inima = a i se face foame. 3. (Introduce un complement circumstantzial de scop) Pentru k. Drept incercare sa folosit de un cleshte. [Var.: (inv. shi reg.) dirépt eápta adj.] Lat. directus (cu unele sensuri dupa fr. droit).

drept ~eapta [At: PSALT. HUR. 50²/5 / V: (1108) dir~ a (122) drit sn (147155) deptu der~ derepto dereptu pp / Pl: ~ptzi ~e a; ~uri sn / E: ml directus (109146) dupa fr droit] 1 a (D. drumuri cai etc.) Care reprezinta cea mai mica distantza intre doua puncte fara ocolishuri Si: (pop) oblu. 23 sf a (Linie) care uneshte doua puncte din spatziu pe drumul cel mai scurt Si: (pop) oblu. 4 a (Is) Unghi ~ Unghi format de doua drepte perpendiculare una pe cealalta. 5 av (Inv; ila) ~ cazator Perpendicular. 6 a (Is) Prisma ~eapta Prisma cu muchiile laterale perpendiculare pe baze. 7 a (Fig; d. privire) Care este fara ascunzishuri Si: deschis direct. 8 a (D. haine) Care are o croiala simpla. 910 av (Inv; is; ila) (Linie) ~ alergatoare (Linie) paralela. 11 a (D. lucruri fiintze partzi ale lor etc.) Care are o pozitzie verticala (fatza de un punct de reper). 12 av (Ie) A se tzine ~ A avea o pozitzie perfect verticala. 13 a (Ila; d. fiintze lucruri elemente de acelashi fel inshiruite) In linie ~eapta (sau in linii ori in randuri ~e) Aliniat. 14 a (Ilav) In linie ~eapta Direct. 15 a (Mii; ie) A lua (sau a sta a se tzine in) pozitzia de ~ptzi A lua (sau a sta a se tzine in) pozitzie perfect verticala stand nemishcat. 16 i Dreptzi! Formula de comanda militara pentru luarea pozitziei de dreptzi (15). 17 av (Ie) A calca ~ A fi darz. 18 av (Iae) A avea o purtare cinstita. 19 a (D. terenuri inclinate forme de relief sau partzi ale lor) Aproape vertical Si: abrupt escarpat povarnit. 2021 sf a (Litera) care are taietura verticala. 22 a Care are o pozitzie orizontala (fatza de un punct de reper) Si: neted orizontal plan. 23 a (Grm; inv; is) Complement ~ Complement direct. 24 sn (Ilav) Dea ~ul In mod direct. 25 sn (Ial) Fara oprire. 26 sn (Ial) Fara ezitare. 28 sn (Ial) Fara ascunzishuri Si: franc³ (5). 29 sn (Ial) Neindoielnic. 30 av (Ivr; ie) Ai fi (cuiva) ~ Ai fi la indemana (cuiva). 31 av (Ie) A merge ~ A merge cu mishcari sigure fara a se clatina. 32 a (Ioc stramb; d. obiecte cu forma alungita) Care nu prezinta curburi sau cotituri Si: (pop) oblu regulat. 33 a (D. partzi ale corpului la om sau la animale) Care are o forma (sau este intro pozitzie) corecta normala fara defecte. 34 a (D. suprafetze) Neted. 35 a (Fig; d. actziuni ale omului sau d. notziuni abstracte) Care este se face etc. potrivit dreptatzii shi adevarului Si: bun cinstit intemeiat just. 36 a (Is) Parte ~eapta Parte care se cuvine in mod legal fiecaruia la impartzeala. 37 a (Is) Lupta ~eapta Lupta corp la corp fara arme fara inshelatorii shi fara ajutor strain. 38 a (Ilav) Cu ~ cuvant Pe buna dreptate Si: justificat. 39 av (D. actziuni) In conformitate cu dreptatea Si: just. 40 av In conformitate cu adevarul Si: adevarat corect. 41 av (Ie) Cei ~ e ~ Se spune pentru a recunoashte un adevar incontestabil. 42 av (Ie) (Este) ~ k... Este adevarat k... 43 av (Ie) A spune ~ A spune adevarul. 44 av (Iae) A vorbi deschis sincer. 45 a (D. oameni) Care traieshte shi actzioneaza conform dreptatzii adevarului omeniei Si: cinstit integru. 46 sn (Pex; ie) La ~ (sau rar ~ul) vorbind In realitate. 47 a (Ie) Cei ~(ul) Intradevar. 48 a (Fig; is) Calea (cea) ~eapta Comportare cinstita. 49 a (Spc; ias) Purtare cucernica in spiritul moralei creshtine. 50 a (In limbajul bisericesc) Cuvios. 51 sm (Ie) A se odihni cu ~ptzii A fi mort. 52 a (D. oameni; ie) A se duce in lumea celor ~ptzi A muri. 5354 smf a (Ic) ~ credincios (Persoana) care face parte din Biserica creshtina ortodoxa. 5556 smf a (Iae) (Persoana) care se comporta k un bun creshtin. 57 sm (Bis; mpl) Om lipsit de pacate care a respectat in timpul vietzii preceptele religiei creshtine shi care este acceptat de judecata lui Dumnezeu. 58 a (D. sentimente manifestari ale oamenilor) Care reflecta sinceritate. 59 a (Pex) Care nu favorizeaza pe cineva sau ceva Si: impartzial obiectiv. 60 a (Inv) Devotat. 61 a (Inv) Nevinovat. 62 af (Reg) Virgina. 63 a (D. oameni; ila) ~ cu inima Sincer. 64 a (Iae) Prietenos. 65 a (Pop; d. oameni) Care este legat de cineva printrun grad apropiat de rudenie (in linie ascendenta sau descendenta). 66 av (Ivr; ie) A fi ~ (cuiva cineva) A semana leit (cu cineva). 67 a Care este potrivit (conform) cu anumite reguli sau cu anumite cerintze Si: bun corect riguros. 68 av (Ie) A sta (sau a shedea etc.) stramb shi a judeca (sau a grai etc.) ~ A aprecia just corect (o situatzie un om etc.) indiferent de imprejurarile (nefavorabile). 69 a (D. viatza) Care este in conformitate cu normele moralei Si: etic moral. 70 a (Pex) Auster. 71 a Cuvenit. 72 a Impartzit echitabil. 73 a Veritabil. 74 (Ioc stang; d. organe sau partzi ale corpului) Ashezat in partea opusa partzii corpului omenesc in care se afla inima. 75 sfa Mana dreapta. 76 sf (Ie) Ashi da ~eapta Ashi strange mainile in semn de salut de bucurie de impacare. 77 sf (Ie) Sa nu shtie stanga ce face ~eapta Formula prin care se impune discretzie absoluta. 78 sfa (In religia creshtina) Mana lui Dumnezeu considerata k putere sfanta. 79 a (Ie) A fi mana ~eapta (a cuiva) A fi omul de incredere (al cuiva). 80 a (Iae) A fi cel mai apropiat colaborator (al cuiva). 81 sna Picior drept. 82 sna (Ie) A calca (sau a pashi a porni a intra a ieshi) cu ul (inainte) A incepe o actziune sub bune auspicii. 83 a (D. partzi ale imbracamintei) Care corespunde partzii drepte a corpului. 84 a (D. simptome boli etc.) Care apare care se manifesta etc. in partea dreapta (74) a corpului sau a unui organ. 85 a (D. constructzii obiecte etc.) Care se afla in partea sau in directzia mainii drepte (74) a unei persoane orientate cu fatza in aceeashi directzie cu obiectul. 86 a (D. cursuri de apa sau d. malurile lor) Care se afla pe partea sau in directzia mainii drepte a unei persoane ashezate cu fatza in directzia cursului unei ape. 87 a (D. obiecte sau d. partzile obiectelor) Care se afla pe partea sau in directzia mainii drepte (74) a persoanei care priveshte obiectul din fatza. 88 sfsa Parte a corpului unei fiintze a unui obiect a unei constructzii etc. care se afla in partea sau in directzia mainii drepte (74) a unei persoane ashezate cu fatza in acelashi sens cu obiectul constructzia etc. respectiva. 89 sfsa Parte a unui curs de apa sau a unui mal al acestuia care se afla in zona sau in directzia mainii drepte (74) a unei persoane ashezate cu fatza in sensul de curgere a apei respective. 90 sfsa Parte a corpului unei fiintze a unui obiect a unei constructzii etc. care se afla in zona sau in directzia mainii drepte (74) a unei persoane care priveshte obiectul constructzia etc. respective. 91 sf (Ilav) Din (la pe in inspre catre din din a) ~eapta Din (sau in) partea mainii drepte (74). 92 sf (Ilav) In directzia mainii drepte (74). 93 sf (Ie) A fi (a sta a shedea etc.) la ~eapta (den den a ~pta (cuiva) (inv) a ~pta (de cineva) A ocupa locul de onoare aflat in partea dreapta (74) a unei personalitatzi. 94 sf (Ie) Ai canta (cuiva) cucul la (in) ~pta A avea noroc. 95 sf (Ie) A face (a apuca a o lua) la ~eapta A coti a se indrepta catre partea dreapta (74) a unui drum in directzia mainii drepte (74). 96 sf (Ie) A tzine ~eapta A merge (numai) pe partea dreapta (74) a unui drum. 97 sf (Fam; ie) A trage pe ~eapta A se opri cu un vehicul pe partea dreapta (74) a carosabilului pentru odihna sau remedieri tehnice. 98 sf (Ilav) In (din) ~eapta shin (din) stanga sau dea ~eapta shi dea stanga In (din) ambele partzi. 99 sf (Ial) In (din) toate partzile Si: pretutindeni. 100 sf (Ilav) (Nici) in ~eapta nici in stanga Nicaieri. 101 sf (La) ~eapta! Comanda (adresata unui militar) prin care se cere intoarcerea spre dreapta (90). 102 av (In legatura cu unele verbe de mishcare shi urmat de determinari locale; indica directzia) In linie dreapta Si: direct (pop) oblu. 103 av (Ilav) Dea ~ul Fara a se abate din drum. 104 av (Cu nuantze spatziale sau temporale) Tocmai. 105 av (Ie; inv) ~ dragul sa TZie mai mare dragul sa. 106 a (Inv; d. bunuri materiale sume de bani etc.) Care apartzine sau se cuvine cuiva in temeiul legii. 107 sfa (Fig; in viatza politica) Grupare politica adepta shi sustzinatoare a mentzinerii ordinii sociale shi politice traditzionale. 108 sf (Ilaj) De ~eapta Conservator. 109 sn Totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatziile sociale dintrun stat. 110 sn SHtiintza (sau disciplina) care studiaza dreptul (1) 111 sn (Is) ~ penal Ramura a dreptului (110) care se ocupa de normele juridice cu caracter represiv. 112 sn (Is) ~ civil Ramura a dreptului (110) care studiaza shi reglementeaza relatziile sociale (convertite in raporturi juridice) dintrun stat. 115 sn (Is) ~ constitutzional Totalitatea normelor fundamentale care reglementeaza relatziile privitoare la oranduirea socialeconomica shi de stat. 116 sn (Ias) Ramura a dreptului (110) care studiaza drepturile shi datoriile cetatzenilor decurgand din constitutzie. 117 sn (Is) ~ internatzional Totalitatea normelor de drept care reglementeaza raporturile dintre state. 118 sn (Flz) (Is) ~ natural Drept (1) considerat k imuabil shi universal care ar exista in afara structurilor sociale decurgand fie din natura sau ratziunea umana fie din vointza sau ratziunea divina. 119 sn (Is) ~ comercial Ansamblu de reguli de institutzii shi de practici aplicabile actelor de comertz comerciantzilor shi societatzilor comerciale. 120 sn (Is) ~ administrativ Ansamblu de norme care reglementeaza organizarea shi activitatea administratziei. 121 sn (Is) ~ul muncii Totalitatea regulilor aplicabile raporturilor individuale sau colective ale salariatzilor. 122 sn (Inv; shif drit) Putere prerogativa legal recunoscuta unei persoane (unei institutzii unui popor) de a avea o anumita conduita de a se bucura de anumite privilegii etc. 123 sn (Inv; ilav) Cu ~ul In mod legitim. 124 sn (Ial) Justificat. 125126 sn (SHi iljv) In ~ Imputernicit prin lege. 127 sn (Ial) Indreptatzit. 128 (Ial) Pe baza legala. 129 sn (Ie) A avea ~ul A avea voie (in temeiul legii) sa intreprinda ceva Si: a fi indreptatzit. 130 sn (Iae) A se bucura de un privilegiu. 131 sn (Ie) A fi (sau a se simtzi a se crede) in ~ (sau in ~ul sau) A beneficia sau a crede k beneficiaza de conditziile^[1] necesare favorabile pentru indeplinirea legala a unor actziuni pentru exercitarea unui privilegiu etc. 132 sn (Ie) A da ~(ul) sau ~uri ori a face ~ cuiva A acorda cuiva posibilitatea ai oferi conditziile necesare favorabile pentru indeplinirea unei actziuni in mod legal sau legitim. 133 sn (Ie) A repune in ~uri A acorda cuiva un privilegiu de care anterior a fost privat. 134 sn (Ie) A reintra in ~urile (lui ei etc.) A dobandi o situatzie privilegiata de care anterior a fost privat. 135 sn (Ie) Ashi lua (sau ashi aroga) ~ul (de a face ceva) ori ~uri (asupra cuiva) A se comporta k shi cum ar fi indreptatzit imputernicit legal pretinzand anumite privilegii. 136 sn (Ilav) De ~ Conform legii. 137 sn (Ial) In mod legitim. 138139 sn (Iljv) Fara ~ Care nu este in temeiul legii. 140 sn (Ial) Nejustificat. 141 sn Rasplata retributzie care i se cuvine cuiva pentru prestarea unei munci in mod legal in spiritul dreptatzii. 142 sn (Ccr) Suma de bani sau bun material cuvenite cuiva in mod legal in urma prestarii unei munci. 143 sn (Is) ~ de apel Permisiune legala de a contesta o hotarare judecatoreasca. 144 sn (Ie) ~ul lui Dumnezeu Intradevar. 145 sn (Irg) Dreptate. 146 sn (Inv; ie) A avea ~ul A avea dreptate. 147 pp (Introduce un complement indirect) Exprima echivalentza intre doua elemente A primit banii drept recompensa. 148 pp (Introduce un complement indirect) Exprima justificarea atribuirii unei functzii Si: k¹ (9) in calitate de... Drept procuror a lucrat numai un an. 149 pp (Introduce un complement indirect) Exprima justificarea atribuirii unei calitatzi a unei identitatzi etc. Drept cine ma iei?. 150 pp (Introduce un complement indirect) In loc de... O draperie groasa servea drept paravan. 151 pp (Ilav) ~ care In concluzie Era tarziu drept care sa grabit sa plece. 152 pp (Reg; introduce un complement circumstantzial de loc) Langa. 153 pp (Reg; introduce un complement circumstantzial de loc) In fatza. 154 pp (Pop; ie) A i se pune (cuiva) soarele ~ la inima A i se face (cuiva) foame. 155 pp (Introduce un complement circumstantzial de scop) Pentru Drept incercare sa folosit de un cleshte.^[2] corectata

DREPT DREÁPTA (A B) dreptzi te adj. (C) adv. (D) drepturi s. n. (E) prep. A. Adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fara ocol fara abatere. ◊ Linie dreapta (shi substantivat f.) = linie care uneshte doua puncte din spatziu pe drumul cel mai scurt. Unghi drept = unghi format de doua drepte perpendiculare una pe alta. Prisma dreapta = prisma cu muchiile laterale perpendiculare pe baze. ♦ Fig. (Despre privire) Care este fara ascunzishuri; deschis direct. ♦ (Despre haine) Care are o croiala simpla fara cute clini etc. 2. (Despre lucruri fiintze partzi ale lor etc.) Care are o pozitzie verticala (fatza de un punct de reper). Zid perete drept. Om drept k lumanarea. ◊ Expr. A se tzine drept = a avea o pozitzie perfect verticala. (Mil.) A lua (sau a sta a se tzine in) pozitzia de dreptzi = a lua (sau a sta a se tzine in) pozitzie perfect verticala stand nemishcat. (Cu valoare de interjectzie) Dreptzi! formula de comanda militara pentru luarea pozitziei de dreptzi. (Adverbial) A calca drept = a avea o purtare buna cinstita. A sta drept = a avea o atitudine de neclintit a fi darz curajos. ♦ (Despre terenuri inclinate forme de relief sau partzi ale lor) Aproape vertical; abrupt povarnit. ♦ (Despre litere; adesea substantivat f.) Care are taietura verticala. 3. Care are o pozitzie orizontala (fatza de un punct de reper); orizontal; plan neted. Campie dreapta. 4. (In sintagma) Complement drept = complement direct v. direct. II. Fig. 1. (Despre actziuni ale omului sau despre notziuni abstracte) Care este se face etc. potrivit dreptatzii shi adevarului; intemeiat just cinstit bun. ◊ Parte dreapta = parte care se cuvine in mod legal fiecaruia la o impartzeala. Lupta dreapta = lupta corp la corp fara arme fara inshelatorii shi fara ajutor strain. ◊ Loc. adv. Cu drept cuvant = pe buna dreptate in mod intemeiat. ♦ (Adverbial) In conformitate cu dreptatea just; in conformitate cu adevarul adevarat; corect. ◊ Expr. Cei drept = intradevar cu adevarat. Cei drept e drept se spune pentru a recunoashte un adevar incontestabil. Drept k... = adevarat k... A spune drept = a spune adevarul; a vorbi deschis sincer. (Substantivat) La drept (sau la dreptul) vorbind = in realitate de fapt. 2. (Despre oameni) Care traieshte shi lucreaza conform dreptatzii adevarului omeniei binelui; cinstit integru cumsecade. ♦ (In limbajul bisericesc) Cuvios cucernic. ◊ Expr. (Substantivat) A se odihni cu dreptzii = a fi mort. ◊ Compus: (adesea substantivat) dreptcredincios = care face parte din Biserica creshtina ortodoxa; bun creshtin. 3. (Reg.; despre bunuri materiale) Care apartzine sau se cuvine cuiva pe temeiul unei legi sau al unei recunoashteri oarecare. 4. (Pop.; despre rude) Care este legat de cineva prin legaturi directe de sange; adevarat bun. B. Adj. (In opozitzie cu stang) 1. (Despre organe ale corpului) Ashezat in partea opusa partzii corpului omenesc in care se afla inima. ◊ Expr. A fi mana dreapta a cuiva sau bratzul drept al cuiva = a fi cel mai intim cel mai apropiat colaborator al cuiva; ai fi cuiva de mare ajutor. ♦ (Substantivat f. sg. art.) Mana dreapta. ♦ (Substantivat m. sg. art.) Piciorul drept. 2. Care se afla de partea sau in directzia mainii drepte (cand cineva sta cu fatza in directzia in care este orientat un lucru). Aripa dreapta a cladirii. ◊ (Substantivat; in locutziuni) Din dreapta. In dreapta. La (sau spre) dreapta. ◊ Expr. (Substantivat) In dreapta shi in stanga sau dea dreapta shi dea stanga = in ambele partzi; in toate partzile pretutindeni. A tzine dreapta = a merge pe partea dreapta a unui drum. 3. Fig. (Substantivat f. art.; in viatza politica) Grupare politica adepta shi sustzinatoare a mentzinerii ordinii sociale shi politice traditzionale. ◊ Loc. adj. De dreapta = conservator. C. Adv. 1. (Urmat de determinari locale indica directzia) In linie dreapta fara ocol; direct. Merge drept la birou. ◊ Dea dreptul = fara a se abate din drum fara inconjur; in mod direct nemijlocit; chiar. ◊ Loc. prep. (Substantivat) In dreptul... = in fatza... fatza in fatza cu... Prin dreptul... = prin fatza... pe dinaintea... Din dreptul... = din fatza... de dinaintea... 2. (Urmat de determinari locale modale sau temporale) Tocmai exact. A ajuns drept la timp. D. S. n. 1. Totalitatea regulilor shi normelor juridice care reglementeaza relatziile sociale dintrun stat. Drept penal. 2. SHtiintza sau disciplina care studiaza dreptul (D 1). 3. Putere prerogativa legal recunoscuta unei persoane de a avea o anumita conduita de a se bucura de anumite privilegii etc.; drit. ◊ Loc. adv. De drept = conform legii in mod legitim firesc. 4. Rasplata retributzie care i se cuvine cuiva pentru prestarea unei munci. E. Prep. 1. (Introduce un complement indirect) In loc de... in calitate de... k. Drept cine ma iei? ◊ Drept care... = prin urmare in concluzie deci ashadar. 2. (Reg.; introduce un complement circumstantzial de loc) Alaturi de... langa; in dreptul... ◊ Expr. A i se pune soarele drept in inima = a i se face foame. 3. (Introduce un complement circumstantzial de scop) Pentru k. Drept incercare sa folosit de un cleshte. [Var.: (inv. shi reg.) dirépt eápta adj.] Lat. directus (cu unele sensuri dupa fr. droit).

DREPT⁴ DREÁPTA dreptzi te adj. A. (Adesea in opozitzie cu strimb) I. 1. Care merge de la un punct la altul fara ocol fara abatere. V. direct rectiliniu. Drum drept. TZeava dreapta. ▭ Nasul ascutzit peste mustetzile subtziri doua linii negre drepte imbinate deasupra buzelor inexpresive. IBRAILEANU A. 15. Calea dreapta e cea mai scurta (= o purtare cinstita duce mai repede shi mai sigur la tzelul dorit decit vicleshugurile shi caile piezishe). ◊ (Geom.) Linie dreapta (shi substantivat f.) = linie care uneshte doua puncte pe drumul cel mai scurt din spatziu. Doua drepte distincte paralele cu o a treia sint paralele intre ele. ▭ Unghi drept = unghi format din doua drepte perpendiculare una pe alta. Cilindru drept = cilindru care are generatoarele perpendiculare pe baze. Prisma dreapta = prisma ale carei muchii laterale sint perpendiculare pe planul de baza. ♦ Fig. (Despre privire) Deschis fara ascunzishuri; direct. Are palma pietroasa Privirea dreapta vorba miezoasa. DESHLIU G. 25. ◊ (Adverbial) Ceilaltzi o priveau drept intunecatzi. DUMITRIU N. 75. Il priveshte drept cald vorbeshte fara sa ridice vocea. CAMIL PETRESCU T. I 169. ♦ (Despre haine) De o croiala simpla (in special lipsita de clini shi de cute). Ioana intro rochie dreapta neagra cu mineci bogate. CAMIL PETRESCU T. I 141. 2. (Despre lucruri) Vertical. Stilp drept. ▭ Plopul... tzishneshte in sus inalt shi drept. BOGZA C. O. 363. ♦ (Despre un urcush munte deal) Aproape vertical abrupt povirnit pieptish. Suishul fiind prea drept shi cararea prea strimta... ne coboriram cu totzii de pe cai. La TDRG. ♦ (Despre oameni) Cu spinarea neinclinata; neaplecat neadus de spate. Vitoria ishi trase broboada peste gura shi ramase dreapta pe scaunashul ei cu bratzele incrucishate pe sini. SADOVEANU B. 28. SHtefan intra pe poarta insotzit de un moshneag lung shi drept k un brad. HOGASH DR. II 98. Peun jiltz taiat in stinca sta tzapan palid drept Cu cirja lui in mina preotul cel pagin. EMINESCU O. I 93. ◊ Fig. Curajul voinicilor statea drept cu mina in pieptar. GALACTION O. I 45. ◊ Expr. Drept k luminarea = foarte drept. Intzepenindushi picioarele ramase drept k luminarea. ISPIRESCU L. 3. Sta el drept k luminarea shi le privea cu bagare de sama. CREANGA P. 271. (Ironic) Drept k secera = strimb. A se tzine drept = a avea o pozitzie verticala. (Mil.) A lua (a sta sau a se tzine in) pozitzia de dreptzi = a lua (sau a se tzine in) pozitzie verticala stind nemishcat. Dadaci abia se tzinea in pozitzia de dreptzi sub ghionturile lui Vieru. CAMILAR N. I 281. Dreptzi! formula de comanda militara. Grupa dreptzi! SAHIA N. 53. ◊ (Adverbial in expr.) A calca drept = a avea o purtare buna cinstita. Ei simt in piept Fiori de gheatza Nu calca drept Rau o sa patza. ALECSANDRI T. I 462. A sta drept = a fi neclintit intro atitudine a fi dirz curajos. SHi ceilaltzi totzi au fost netrebnici... Totzi au dat rushinos inapoi... Au aruncat vina unul pe altul... Numai Mititza Filipescu a stat drept shi a lasat sa cada pe el totul. CAMIL PETRESCU B. 44. Dea fost om satzi steie drept in fatza K peun vrajmash lai departat de tine. VLAHUTZA O. A. 38. ♦ (Despre caracterele tipografice mai ales la pl. shi adesea substantivat f.; in opozitzie cu cursiv) (Litera) de taietura verticala. 3. Orizontal; plan neted. Platou drept. Masa dreapta. ▭ Luna mare se ridicase shi cimpiile se lamureau drepte pina cine shtie unde k nishte ape linishtite sub painjenishul de lumina. SADOVEANU O. VI 189. 4. (In expr.) Complement drept = complement direct v. direct. II. Fig. (Mai ales in sens moral) 1. (Despre actziuni ale omului sau despre notziuni abstracte) Potrivit dreptatzii shi adevarului; adevarat just bun cinstit intemeiat. Nam sa uit niciodata Vorba partidului dreapta. VINTILA O. 23. Uiten zare oamenii ashteapta Cearca sa leaduci o zi mai dreapta. BENIUC V. 21. Eu cred... can lume se cuvine Savem masura dreapta la rau k shi la bine. MACEDONSKI O. II 206. Tovarashia nu ni se parea dreapta. CREANGA A. 101. ◊ Dreapta judecata = judecata sanatoasa bunsimtz. Parte dreapta = parte ce i se cuvine in mod legal fiecaruia la o impartzeala. Parte dreapta la munca parte dreapta la cishtig. CAMILAR T. 195. Lupta dreapta v. lupta. ◊ Loc. adv. Cu drept cuvint = pe buna dreptate in mod intemeiat. Cu drept cuvint cetitorul va fi clatit din cap shi va fi intrebat prin mintea carui muritor treceau aceste idei? EMINESCU N. 33. Cu drept cuvint te ashteptai sa fii rasplatit chiar de la inceput prin laude meritate. ODOBESCU S. III 10. ♦ (Adverbial) a) In conformitate cu dreptatea; just. Na fost drept sami izbeasca omul drag. DAVIDOGLU O. 37. Este drept k fiecare sa poarte ponosul faptelor shi ziselor sale. ODOBESCU S. III 10; b) In conformitate cu adevarul; adevarat. E drept nu ne mai vedem capul de treburi acolo. SADOVEANU P. M. 66. K eu tot fugeam de tine? O nui drept nui drept Sorine! COSHBUC P. I 51. ◊ Expr. Cei drept = intradevar cu adevarat. Ce e drept shi ele erau frumoase hainele pare k erau turnate pe dinsele. ISPIRESCU L. 36. (Eliptic) Un bou in post mare? Drept cam ciudat vine. ALEXANDRESCU P. 64. Drept k... = adevarat k... intradevar. Imparatul drept k auzise multe vorbinduse despre voiniciile celor trei fratzi dar nu shtia care din ei este cel mai viteaz shi mai vrednic k sai fie ginere. SBIERA P. 99. A spune drept = a spune adevarul; a vorbi deschis sincer. Spune drept nui asha?... fara suparare... spune drept. SADOVEANU P. M. 100. Ma da drept satzi spun k mare natarau mai eshti! CREANGA P. 45. Ma iubeshti tu? Spune drept! EMINESCU O. I 155; c) (Rar) Corect. Nu vorbesc drept romineshte cum vorbeau parintzii lor ci au corchezit graiul stramoshesc de nui mai intzelege nimene. CREANGA A. 153. ♦ (Substantivat in loc. adv.) Cu (sau pe) dreptul (sau drept) = pe merit cu dreptate in mod just echitabil. Se face pe dreptul vinovat de invinuirea ce io aduce. IBRAILEANU SP. CR. 54. Ar fi cu dreptul k sa dai la altul aceasta slujba. ISPIRESCU L. 27. SHoimane frate SHoimane nui cu drept sa mori tu inaintea mea. ALECSANDRI T. II 30. La drept (sau la dreptul) vorbind (sau regional graind) = spunind adevarul de fapt in realitate. La dreptul vorbind mii frica de obuze. CAMILAR N. I 346. Totzi domnishorii orashelor erau peacasa... La drept graind ce shtiau ei despre tzaranul romin care platea birurile shi pentru ei? id. ib. 419. Nui rau mai SHtefane sa shtie shi baietul tau oleaca de carte... Din cartzi culegi multa intzelepciune; shi la dreptul vorbind nu eshti numai asha o vaca de muls pentru fiecare. CREANGA A. 22. ◊ Expr. (Popular) A avea drept = a avea dreptate. Ai drept mosh Iolampie... Numai cei mari... Oriunde numai ei. CAMILAR N. I 399. A da drept (cuiva) = a da dreptate (cuiva). Ei mau purtat pe la jandari legat in funie k parca mar fi prins cu minan sacul lor cu faina. Jandarii tot lor leau dat drept; la fel shi judecatorii. CAMILAR N. I 226. Dreptul lui dumnezeu! = adevarat! cei drept! zau! Se apropie de fata shi dreptul lui dumnezeu! nici k mai vazuse... asha frumusetze. ISPIRESCU L. 256. Dreptul lui dumnezeu in asemenea caz... rushinea va raminea numai pe seama mea. ODOBESCU S. III 10. 2. (Despre oameni) Care traieshte shi lucreaza potrivit dreptatzii adevarului omeniei binelui; cinstit integru de omenie de bine cumsecade. Simtzul lui nezdruncinat de dreptate il sfatuia sa fie drept cinstit. CAMILAR N. I 183. Pe la noi se afla de vremuri lungi pribeag... Un drept om cundurare. MACEDONSKI O. II 58. (Fig.) Sa ramii blestemat shi ocolit de inimile drepte shi cinstite care leai spurcat. ARGHEZI P. T. 11. ◊ (Substantivat) In tzara strimbilor cel drept umbla cu capul spart. SADOVEANU P. M. 107. ♦ (In conceptziile mistice) Cuvios cucernic. ◊ (Substantivat in expr.) A se odihni cu dreptzii = a fi mort. Bietul meu judecator odihneshte cu dreptzii. GALACTION O. I 107. ◊ Compus: dreptcredincios = a) care face parte din biserica creshtina ortodoxa; b) bun creshtin. 3. (Despre proprietate avere) Care apartzine sau se cuvine cuiva pe temeiul unei legi sau al unui drept. Comoara aceea nu este averea dreapta a hashcii ci... nishte fugari din timpurile vechi au ascunso acolo. SBIERA P. 4. Cartea lui Zoroastru era proprietatea lui dreapta. EMINESCU N. 60. 4. (Despre rude; popular) Adevarat bun. Sint Tudor feciorul lui Ionashcu... Atuncea eu itzi sint mosh drept frate cu tatal tau... striga batrinul. SADOVEANU O. VII 61. TZinea foarte rau pe baiatzii cei ramashi de maica shi imbia totuna pe barbatusau k sai alunge deacasa... Barbatusau insa nu vrea pentrucai era fii dreptzi din singele sau. SBIERA P. 169. 5. (Rar despre masuri shi greutatzi; in opozitzie cu fals) Autentic veritabil bun adevarat. Masura dreapta. B. (In opozitzie cu sting) 1. (Despre organe ale corpului) Ashezat in partea opusa partzii corpului omenesc in care se afla inima. I se turburasera ochii shi un foarte departat zimbet prinse sai rasara pe fatza in timp ce sprinceana dreapta i se urca. CAMILAR N. I 173. Scoase din urechea lui cea dreapta o perie. ISPIRESCU L. 25. La pamint dormea tzinindushi capatii mina cea dreapta. EMINESCU O. I 142. ◊ Expr. A fi mina dreapta (a cuiva) = a fi colaboratorul cel mai intim cel mai apropiat (al cuiva); a fi de mare ajutor (cuiva). Baiatul cu care ucenicise George ajunse sa fie mina dreapta a imparatului. ISPIRESCU L. 142. ♦ (Substantivat) a) (La f. sg. de obicei articulat) Mina dreapta. Grigore Oanea a venit linga mine cuprinzinduma cu dreapta de dupa umar. SADOVEANU N. F. 39. Strinse friul calului cu mina stinga... shi cu paloshul in dreapta se repezi asupra acelui balaur. ISPIRESCU L. 18. Spashivoi visul de lumina Tinzindumi dreapta in deshert. EMINESCU O. I 118. Sa nu shtie stinga ce face dreapta (= faptele bune trebuie facute cu discretzie). ◊ Expr. (In trecut) Sarut (sau sarutam) dreapta formula de salutare plina de umilintza. Dupa ce gati tzigara shi cafeaua se roti putzin inaintea oglinzii shi ieshi in balcon. Ei Anico vinincoace. Sarutam dreapta cuconitza. CONTEMPORANUL IV 390; b) (La m. sg. art.) Piciorul drept. Bozan avea picioarele infashurate in plumb topit dreptul pina dincolo de genunchi. SAHIA N. 34. ♦ Expr. A calca cu dreptul v. calca (I 1). Sting drept! comanda pentru pastrarea cadentzei in marsh. 2. Care se afla de partea sau in directzia miinii drepte (cind cineva sta cu fatza in directzia in care este orientat un lucru). Partea dreapta a unei strazi. Aripa dreapta a unei cladiri. ▭ TZarmul drept al Dunarii era tot in stapinirea lor [a turcilor]. MACEDONSKI O. III 31. ◊ (Substantivat) In centru e un inceput de perete care desparte stinga de dreapta. CAMIL PETRESCU T. II 7. ◊ Loc. adj. Din dreapta. Marin... se ashezase in fotoliul din dreapta. CAMIL PETRESCU T. II 19. La capatui din dreapta se prelungeshte o strunga. ALECSANDRI P. III 214. ◊ Loc. adv. In dreapta. In dreapta se vad malurile Siretului. SAHIA N. 17. Se uita el in dreapta nu vede nemica. CREANGA P. 238. La (sau spre) dreapta. A ieshit... apucind drumul spre dreapta. SADOVEANU N. F. 187. Din dreapta. Din dreapta... porneshte o ulicioara. DAVIDOGLU M. 7. Pe dreapta. Pe dreapta... erau o circiuma o fabrica de mezeluri. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 12. In dreapta shi in stinga sau dea dreapta shi dea stinga = in toate partzile. Ai aflat in dreapta shi in stinga amanunte cu privire la femeia aceasta. PAS Z. I 80. Promisiuni asigurari incurajari... aratau dea dreapta shi dea stinga calea mea increzuta shi fabuloasa. GALACTION O. I 368. Alerga singur zi shi noapte in toate partzile cum putea shi muncea in dreapta shi in stinga. CREANGA P. 140. ◊ Loc. prep. Dea dreapta sau la dreapta. A stat la masa dea dreapta gazdei. ▭ Pentru a nu razletzi feciorii de pe linga sine mai dura inca doua case alature una la dreapta shi alta dea stinga celei batrineshti. CREANGA P. 3. ◊ Expr. A tzine dreapta = a merge pe partea dreapta a unui drum. 3. (In expr.) Extrema dreapta v. extrema. ♦ (Substantivat f. art.) Partea cea mai reactzionara a unui parlament a unui partid burghez. Deputatzii dreptei. ◊ Loc. adj. De dreapta = reactzionar; fascist. ◊ Socialist de dreapta v. socialist. Socialdemocrat de dreapta v. social. Varianta: (regional) dirépt eápta (BUDAIDELEANU TZ. 334) adj.

DREPT¹ dreápta (~tzi ~te) 1) (in opozitzie cu stramb) Care uneshte un punct cu altul fara devieri sau ocoluri; care nu se abate nici in stanga nici in dreapta; direct. Linie dreapta. Drum ~. ◊ Unghi ~ unghi format din doua drepte perpendiculare. 2) (despre obiecte fiintze sau partzi ale lor) Care are o pozitzie verticala fara inclinatzii. Copac ~. ◊ Dreptzi! comanda care cere pozitia verticala shi neclintita a corpului. 3) Care nu este indoit. 4) (despre pante povarnishuri) Care are un unghi de inclinatzie foarte mare. 5) (despre intinderi de teren) Care nu are ridicaturi sau adancituri; neted. Camp ~. 6) fig. Care este in concordantza cu realitatea shi adevarul; just. Judecata dreapta. ◊ Lupta dreapta lupta cu puterile proprii nefolosind arme shi vicleshuguri. Pe ~ cuvant pe buna dreptate. 7) fig. (despre persoane) Care actzioneaza in conformitate cu adevarul; adevarat; just. 8) reg. (despre relatziile de rudenie) Care este de prima treapta; cu legatura de sange; bun. Tata ~. Sora dreapta. 9) (in opozitzie cu stang) Care este situat in partea corpului opusa celei unde se afla inima. Mana dreapta. Piciorul ~. ◊ In dreapta shi in stanga a) in ambele partzi; b) in toate partzile. A tzine dreapta a merge pe partea dreapta a drumului. /<lat. directus

drept a. 1. care merge fara a ocoli dela un punct la altul: linie dreapta; 2. opus la stang; bratz drept; 3. fig. fara ocoliri sincer: om drept; 4. just echitabil: judecator drept. [Lat. DIRECTUS]. ║ adv. 1. in linie dreapta: a merge drept inainte; 2. in pozitziune verticala: stai drept; 3. fig. cum se cuvine: drept vorbind acestai adevarul CR.; 4. pentru in chip de: drept plata; drept care pentru aceea.

2) drépt dreápta adj. f. pl. drepte (din dirept cum se zicea odata d. lat. dĭrectus shi derectus; it. diritto dritto fr. droit sp. derecho pg. dereito. V. direct dreg adresa). Fara ocolurĭ care urmeaza drumu cel maĭ scurt intre doŭa puncte: linie dreapta. Plan neted: drum drept. Vertical: zid drept. Fig. Just nu strimb impartzial: om drept judecata dreapta. Opus celuĭ sting: bratzu drept mina dreapta; a pashi cu dreptu [adica: cu picĭoru drept] a incepe cu succes. Nascut din aceĭashĭ patintzĭ bun nu vitreg: frate drept (saŭ bun). Legitim: moshtenitorĭ dreptzĭ. Unghĭ drept de 90 de grade. Ce e drept nu e pacat (subintz. a declara) e permis a declara adevaru. Cu drept cuvint cu motiv conform adevaruluĭ: cu drept cuvint se poate zice asta. S.m. Ceĭ dreptzĭ dreptziĭ oameniĭ ceĭ fara de pacate ceĭ admishĭ in raĭ. A dormi somnul dreptzilor a fi mort. S.f. Geom. Linie dreapta: doŭa drepte paralele. Partidu drepteĭ conservatoriĭ. La dreapta la mina dreapta in partea din dreapta. In dreapta shi’n stinga in toate partzile pretutindenĭ: a taĭa in dreapta shi’n stinga (adica: pe totzĭ). Adv. In linie dreapta: a merge drept in ainte. Dea dreptu direct: merg drept acasa. Vertical: staŭ drept. Dreptzi! Comanda militara k semnal de a sta in picioare shi in ordine. Fig. Just fara mincĭuna: spun drept. Drept satzĭ spun ma tem marturisesc k ma tem. Drept (saŭ la drept) vorbind asha vorbind adevaru e asha. Prep. Peste drum de in fatza: cind am ajund drept ferarie (saŭ in dreptu ferariiĭ) lam vazut venind. Conj. K in loc de: drept plata. Drept aceĭa (Rar) de aceĭa pentru acest motiv. Drept care pentru care motiv (in ainte de drept care se pune virgula in ainte de drept aceĭa punct). Dea dreptu direct.

DIRÉPT² EÁPTA adj. v. drept⁴.

dirépt adj. Vechĭ. Drept.

dreápta V. drept.

drept¹ adj. m. pl. dreptzi; f. dreápta pl. drépte

drept adj. m. pl. dreptzi; f. sg. dreápta pl. drépte

DREPT adj. adv. s. prep. I. 1. adj. v. direct. 2. adv. atza v. direct. 3. adj. (livr.) rectiliniu (pop.) oblu. (Dunga linie dreapta.) 4. adj. v. vertical. 5. adj. v. erect. 6. adj. v. abrupt. 7. adv. perpendicular vertical (inv.) prost. (Muntele se inaltza drept inaintea noastra.) 8. adj. neaplecat. (Cu spinarea dreapta.) 9. adj. v. tzeapan. 10. adv. v. tzeapan. 11. adj. neted plan plat shes (pop.) oblu (reg.) shesos (Olt. shi Ban.) polejnic (inv.) tins tocmai (fig.) ras shters. (O intinsa suprafatza dreapta; un loc drept.) II. 1. adj. impartzial nepartzial nepartinitor obiectiv (inv.) nefatzarit. (Om drept.) 2. adj. v. adevarat. 3. adv. adevarat just. (A vorbit drept.) 4. adj. echitabil just. (Decizie dreapta.) 5. adv. just corect. (O concluzie dreapta.) 6. adj. v. indreptatzit. 7. adv. chiar exact intocmai precis tocmai (pop.) oblu taman (inv. shi reg.) prisne (prin Olt.) tam (inv. in Transilv.) acurat (pop. fig.) curat. (Il nimereshte drept in frunte; cade drept pe el; a venit drept la ora convenita.) III. s. 1. jurisprudentza (inv. shi pop.) legile (pl. art.) (inv.) drit. (Invatza dreptul.) 2. v. calitate. 3. v. imputernicire. 4. v. privilegiu. 5. (JUR.) drept de preferintza = prioritate; drept de reproducere = (englezism) copyright. IV. 1. adv. k. (Socoteshtete drept absent.) 2. prep. v. de. 3. v. k.

DREPT adj. adv. s. prep. I. 1. adj. direct neocolit. (Drum ~ spre...) 2. adv. atza direct neocolit sfoara (pop.) oblu. (Merge ~ spre casa.) 3. adj. (livr.) rectiliniu (pop.) oblu. (Dunga linie ~.) 4. adj. vertical. (Stilp ~.) 5. adj. (BOT.) erect vertical. (Tulpini ~.) 6. adj. abrupt perpendicular pieptish piezish prapastios priporos ripos vertical (rar) prapastuit priporit (pop.) oblu (reg.) poncish pravalat pravalatic ripit ripuros tzarmuros (prin Transilv.) priporiu (prin Bucov.) pripos (inv.) maluros straminos. (Peretele ~ al muntelui.) 7. adv. perpendicular vertical (inv.) prost. (Muntele se inaltza ~ inaintea noastra.) 8. adj. neaplecat. (Cu spinarea ~.) 9. adj. batzos rigid tzeapan. (O tzinuta ~.) 10. adv. batz batzos rigid tzeapan. (Sta ~.) 11. adj. neted plan plat shes (pop.) oblu (reg.) shesos (Olt. shi Ban.) polejnic (inv.) tins tocmai (fig.) ras shters. (O suprafatza ~; un loc ~.) II. 1. adj. impartzial nepartzial nepartinitor obiectiv (inv.) nefatzarit. (Om ~.) 2. adj. adevarat corect exact just. (O concluzie ~.) 3. adv. adevarat just. (A vorbit ~.) 4. adj. echitabil just. (Decizie ~.) 5. adv. intemeiat just temeinic. (A judecat ~.) 6. adj. indreptatzit just legitim. (O cerere ~.) 7. adv. chiar exact intocmai precis tocmai (pop.) oblu taman (inv. shi reg.) prisne (prin Olt.) tam (inv. in Transilv.) acurat (pop. fig.) curat. (Il nimereshte ~ in frunte; cade ~ pe el; a venit ~ la ora convenita.) III. s. 1. jurisprudentza (inv. shi pop.) legile (pl. art.) (inv.) drit. (Invatza ~.) 2. autoritate calitate cadere competentza indreptatzire (inv.) volnicie. (Nu am ~ sa ma pronuntz.) 3. imputernicire putere (inv.) tarie. (Are depline ~uri.) 4. privilegiu. (Mam folosit de acest ~ care il am.) IV. 1. adv. k. (Socoteshtete ~ absent.) 2. prep. k de pentru spre. (~ incercare.) 3. prep. k (inv. shi reg.) spre. (Crede k trebuie sa ceara ~ rasplata...)

Drept ≠ greshit intortocheat stang stramb vitreg indoit incovoiat ocolit sinuos sherpuit sherpuitor incorect injust nedrept neadevarat

drept (eápta) adj. 1. Direct care merge de la un punct la altul fara ocol. 2. Care are o pozitzie verticala. 3. Intemeiat justificat. 4. Legitim autentic. 5. Situat in partea dreapta. 6. (Adv.) Direct fara ocolishuri. 7. (Adv.) Deschis sincer. 8. (Adv.) Tocmai intocmai exact. 9. (Prep. inv.) Pentru. 10. (Prep.) In loc de. Var. (inv.) derept. Mr. (a)direptu dreptu megl. dirept. Lat. *derectus in loc de dῑrectus (Pushcariu 550; CandreaDens. 513; REW 2648); cf. alb. d(ë)retjë (Philippide II 640) it. d(i)ritto prov. dre(i)t fr. droit sp. derecho. Este dublet de la drit s. n. (inv. Mold. drept jurisprudentza) din it. dritto. Der. drept s. n. (totalitatea regulilor shi normelor juridice care reglementeaza relatziile sociale intrun stat in toate acceptziile sale); dreptul s. m. art. (piciorul drept); dreapta s. f. art. (mina dreapta; directzia spre dreapta; aripa dreapta a unei adunari); dirip prep. (Trans. pentru; in dreptul in fatza); dreptar s. n. (echer rigla; piulitza care regleaza viteza rotzii la moara de griu) dupa Cihac I 82 shi CandreaDens. 514 ar proveni din lat. *directārium dar mai probabil este un der. intern cu suf. ar; dreptate (var. inv. direptate mr. (a)ndriptate) s. f. (justitzie; ratziune; legalitate legitimitate; inv. drept; inv. tribunal; Arg. minister fiscal) der. de la drept k bunatate de la bun (*dreptaate › dreptate; dupa Pushcariu Conv. Lit. XXXIX 63 shi Pushcariu 551 de la un lat. *direc(ti)tatem ceea ce nu pare posibil); dreptatzi vb. (rar a da dreptate a face dreptate); dreptatzie s. f. (inv. justitzie echitate); indreptatzi vb. (a da dreptate a face dreptate; a autoriza a da dreptul; refl. a se justifica a se apara); indritui vb. (Mold. a autoriza a permite a ingadui) format pe baza lui drit; nedrept adj. (injust); nedreptate s. f. (injustitzie); nedreptatzi vb. (a face o nedreptate). Cf. drege indrepta. Comp. dreptunghiu s. n. (patrulater cu toate unghiurile drepte shi laturile opuse egale) traducere a fr. rectangle; dreptunghiular adj. Din rom. provine mag. dreptál (Edelspacher 13) shi bg. (rar) draptano (Capidan Raporturile 229).

LINIE DREAPTA mod de zbor in care aeronava este mentzinuta pe directzia unui reper de pe sol dinainte stabilit cu viteza normala.

flaut drept (it. flauto diritto flauto verticale flauto dolce; germ. Blockflöte; fr. flûte à bec; engl. vertical flute recorder; dupa denumirea germ. din sec. 15: Dolzflöte) instrument aerofon labial popular in sec. 1517. La capatul de sus al instr. se afla un dispozitiv care indreapta suflul spre deschizatura interioara a tubului prevazut cu 6 orificii pe partea anterioara shi una pe cea posterioara. F. au fost confectzionate in 21 de marimi. Cel mai mic denumit flajeolet (2) shi tipurile mai mari f. discant shi f. basset erau dintre cele mai utilizate. Tipurile grave dispuneau de o clapa de inchidere pentru orificiul cel mai grav. Astazi exista tendintza de a reinvia aceste instr. Echiv. germ.: Schnabelflöte („flaut cu plisc”).

drept dreapta dreptzi te adj. s. n. 1. Adj. Care merge de la un punct la altul fara ocol fara abatere; care are o pozitzie verticala fatza de un punct de reper. ♦ Fig. Care se face care este etc. potrivit dreptatzii shi adevarului; just cinstit bun; (adv.) in conformitate cu dreptatea just. 2. Adj. (Despre oameni) Care traieshte shi lucreaza conform dreptatzii adevarului omeniei binelui; cinstit integru cumsecade. ◊ (In limbajul bisericesc) Cuvios cucernic. ◊ Corturile dreptatzii v. cort. ◊ Expr. (Subst.) A se odihni cu dreptzii = a fi mort. ◊ Compus: dreptcredincios = care face parte din Bis. creshtina ortodoxa; bun creshtin. 3. S. n. Totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatziile sociale dintrun stat. ♦ SHtiintza sau disciplina care studiaza dreptul. ◊ Drept bisericesc = disciplina teologica ce studiaza canoanele stabilite de sinoadele ecumenice shi locale precum shi legislatzia bisericeasca actuala. Din lat. directus.

PAUCI QUOS AEQUUS AMAVIT IUPITER (lat.) putzini (sunt) cei care ia iubit dreptul Iupiter Vergiliu „Eneida” VI 129130. Referire la rarii muritori care ocrotitzi de Iupiter au ieshit din Infern. Cu alte cuvinte putzini sunt cei favorizatzi de soarta.

PULCHRE BENE RECTE! (lat.) frumos bine drept! Horatziu „Ars poetica” 428. Poetul ironizeaza gloata criticashtrilor care elogiaza in termeni excesivi pe versuitorii cu dare de mana.

RECTUM ITER QUOD SERO COGNOVI ET LASSUS ERRADO ALIIS MONSTRO (lat.) eu arat altora calea dreapta care am cunoscuto tarziu cand eram obosit de ratacire Seneca „Epistulae ad Lucillium” 8 3.

a calca cu dreptul expr. a incepe bine o actziune.

a da cu stangun dreptul expr. a fi neindemanatic.

a dormi somnul cel lung / de veci / dreptzilor expr. a fi mort.

a shedea stramb shi a judeca drept expr. a recunoashte adevarul a discuta cu franchetze.

a trage pe dreapta expr. 1. (d. conducatorii auto mai ales la somatzia politziei) a opri automobilul pe banda din dreapta (langa bordura). 2. a inceta o activitate desfashurata pe o perioada limitata de timp. 3. a se duce la culcare.