AUTÉNTIC A autentici ce adj. Care este conform cu adevarul a carui realitate nu poate fi pusa la indoiala; recunoscut k propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Jur.) (Despre acte) Intocmit legal. [Pr.: au] Din fr. authentique lat. authenticus.

auténtic ~a a [At: CANTEMIR HR. 113 / V: (gri) avt / Pl: ~ici ~ice / E: lat authenticus fr authentique] 1 Sigur. 2 Adevarat. 3 Garantat. 4 De netagaduit. 5 A carui realitate nu poate fi pusa la indoiala. 6 A carui autoritate este recunoscuta. 7 Recunoscut k propriu unui autor sau unei anumite epoci. 8 (Jur; d. un act) A carui certitudine e garantata de un act oficial de o formalitate legala Cf omologat legalizat

AUTÉNTIC A autentici ce adj. Care este conform cu adevarul a carui realitate nu poate fi pusa la indoiala; recunoscut k propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Despre acte) Intocmit cu toate formele legale. [Pr.: au] Din fr. authentique lat. authenticus.

AUTÉNTIC A autentici e adj. A carui autoritate sau realitate nu poate fi pusa la indoiala de netagaduit (v. sigur adevarat veritabil neindoielnic incontestabil); recunoscut k propriu unui anumit autor sau unei anumite epoci. Intreaga opera a marelui poet rus [Pushkin] este... redata publicului sovietic in intregime cu restabilirea dupa texte autentice a pasajelor taiate pe vremuri de cenzura tzarista. STANCU U.R.S.S. 107. ♦ (Despre acte) Care a fost intocmit sau investit cu formele legale de catre un functzionar competent in exercitziul functziunii sale. Testament autentic. Pronuntzat: au.

AUTÉNTIC A autentici e adj. A carui autoritate sau realitate nu poate fi pusa la indoiala; recunoscut k propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Despre acte) Intocmit sau investit cu toate formele legale. [Pr.: au] Fr. authentique (lat. lit. authenticus).

AUTÉNTIC A adj. Sigur neindoielnic evident de netagaduit; al carui autor este incontestabil; original. ♦ (Despre acte) Intocmit prin respectarea tuturor formelor legale. [Pron. au. / cf. it. autentico lat. authenticus gr. authentikos de netagaduit < authentes autor].

AUTÉNTIC A adj. a carui autoritate sau realitate nu poate fi pusa la indoiala; recunoscut k propriu unui autor unei epoci; real veridic; original; necontrafacut. ◊ (despre acte) intocmit cu toate formele legale. (< fr. authentique lat. authenticus)

AUTÉNTIC ~k (~ci ~ce) 1) Care este conform cu adevarul cu realitatea; veridic; veritabil. Fapte ~ce. 2) (despre acte) Care a fost intocmit prin respectarea tuturor formelor legale. Un testament ~. [Sil. au] /<lat. authenticus gr. authentikós

autentic a. 1. sigur a carui autoritate nu poate fi contestata: opera autentica; 2. investit cu formele legale: act autentic. ║ adv. intr’un mod autentic.

*auténtic a adj. (vgr. authentikós d. authéntes garant). In formele cerute de lege: act autentic. Sigur adevarat: fapt autentic. Adv. In mod autentic.

auténtic (au) adj. m. pl. auténtici; f. auténtica pl. auténtice

auténtic adj. m. (sil. au) pl. auténtici; f. sg. auténtica pl. auténtice

AUTÉNTIC adj. 1. v. adevarat. 2. v. veritabil. 3. adevarat curat nefalsificat original veritabil. (Arta ~.) 4. bun curat veritabil (rar) patent. (Aur ~.) 5. v. valabil. 6. v. original.

AUTENTIC adj. 1. adevarat aievea cert nescornit netagaduit pozitiv real sigur veridic veritabil. (Un lucru ~.) 2. adevarat curat neaosh veritabil (pop. shi fam.) sadea getbeget. (Moldovean ~.) 3. adevarat curat nefalsificat original veritabil. (Arta ~.) 4. bun curat veritabil (rar) patent. (Aur ~.) 5. valabil (rar) valid. (Un act un testament ~.) 6. original. (Document ~.) erata

Autentic ≠ contrafacut fals inautentic falsificat inventat nascocit plasmuit scornit neautentic

auténtic (auténtica) adj. Care este conform cu adevarul. Fr. authentique shi inainte din lat. authenticus < gr. αύθέντης „autor” (cf. Gáldi 155) sec. XVII. Der. (din fr.) autenticitate s. f.; autentifica vb. (a legaliza a autoriza).

autentic a (< lat. authentus [αὐθέντης]; echiv. gr. ϰύριος [ᾖχος]) v. cadentza (1); eh; mod (1 3).