CONSERVATÓR² OÁRE conservatori oare adj. s. m. shi f. s. n. 1. Adj. s. m. shi f. (Persoana) care pastreaza conserva. 2. Adj. s. m. shi f. (Persoana) care este atashata de traditzie in viatza politica economica shi culturala. ◊ Partid conservator (shi substantivat m. pl.) = partid politic cu conceptzii conservatoare. 3. S. m. shi f. Persoana insarcinata cu conducerea unui muzeu unei biblioteci unei colectzii etc. 4. S. n. (Tehn.; in sintagma) Conservator de ulei = rezervor metalic montat deasupra capacului unor transformatoare electrice care folosesc k izolant uleiul avand rolul de a mentzine cuva plina cu ulei independent de oscilatziile temperaturii. Din fr. conservateur lat. conservator.

conservator² ~oare [At: MAIORESCU CR. II 268 / V: (inv) ~iu² / Pl: ~i ~oare / E: fr conservateur] 12 smf a (Persoana) care pastreaza conserva. 34 smf a (Persoana) care este atashata de traditzie in viatza politica economica shi culturala. 5 smf Persoana insarcinata cu ingrijirea unui muzeu a unei biserici a unei colectzii etc. 6 a (Is) Partid ~ Partid politic care are conceptzii conservatoare (4). 7 sn (Teh; is) ~ de ulei Rezervor metalic montat deasupra capacului unor transformatoare electrice shi legat de cuva cu o tzeava avand rolul de a o mentzine plina cu ulei independent de oscilatziile temperaturii.

CONSERVATÓR² OÁRE conservatori oare adj. subst. 1. Adj. s. m. shi f. (Persoana) care pastreaza conserva. 2. Adj. s. m. shi f. (Persoana) care este atashata de traditzie in viatza politica economica shi culturala. ◊ Partid conservator (shi substantivat m. pl.) = partid politic cu conceptzii conservatoare. 3. S. m. shi f. Persoana insarcinata cu conducerea unui muzeu unei biblioteci unei colectzii etc. 4. S. n. (Tehn.; in sintagma) Conservator de ulei = rezervor metalic montat deasupra capacului unor transformatoare electrice shi legat printro tzeava cu cuva avand rolul de a mentzine cuva plina cu ulei independent de oscilatziile temperaturii. Din fr. conservateur lat. conservator.

CONSERVATÓR² OÁRE conservatori oare adj. Care este atashat de trecut de formele vechi depashite ale vietzii politice economice shi culturale shi refractar adesea dushmanos fatza de tot ce e nou fatza de orice inovatzie de orice progres in viatza politica economica shi culturala. Cu un gest imperios indaratnicul shi conservatorul. slujbash facea oamenilor semn sa intre in lan. ANGHEL PR. 84. Partid conservator = nume purtat de unele partide politice burgheze reactzionare care manifesta dushmanie fatza de tot ce este nou in general shi fatza de mishcarile muncitoreshti shi revolutzionare in special; in conditziile imperialismului ele devin exponente ale politicii de expansiune lupta impotriva libertatzilor democratice shi trec fatzish de partea fascismului. ♦ (Substantivat m.) Membru al unui asemenea partid politic; (la pl.) partidul conservator.

CONSERVATÓR OÁRE adj. 1. Care pastreaza care conserva; conservatorist. 2. Atashat de institutziile trecutului refractar la ceea ce este nou. ◊ Partid conservator (shi s.m.pl.) = denumire a unor partide care sunt in general atashate vechilor institutzii idei shi forme politice. // s.m. shi f. Cel care ingrijeshte piesele dintrun muzeu. [Cf. fr. conservateur].

CONSERVATÓR² OÁRE I. adj. 1. care conserva conservativ² conservatorist. 2. atashat de institutziile trecutului refractar la ceea ce este nou. ♦ partid ~ (shi s. m. pl.) = denumire a unor partide valorificand traditzia in plan politic shi ideologic. II. s. m. f. cel care ingrijeshte piesele dintrun muzeu; custode. III. s. n. 1. institutzie specializata subordonata administratziei poshtale unde sunt pastrate colectzii filatelice. 2. ~ de ulei = rezervor metalic deasupra capacului unor transformatoare electrice care folosesc k izolant uleiul. (< fr. conservateur lat. conservator)

CONSERVATÓR¹ ~oáre (~óri ~oáre) shi substantival 1) Care conserva alimente; cu proprietatea de a conserva alimente. Produs ~. 2) (despre persoane partide) Care sustzine conservatismul; atashat de conservatism. /<fr. conservateur lat. conservator

conservator a. care conserva: partid conservator care cauta sa mentzie in politica institutziunile stabilite. ║ m. membru al partidului conservator.

*conservatór oáre adj. shi s. Pastrator care tzine de partidu celor ce in politica se opun schimbarilor brusce shi nu instiga plebea. Conservator progresist nume care in Decembre 1918 shi laŭ luat vechiĭ conservatorĭ (urmashĭ aĭ luĭ Catargiu Carp shi Maĭorescu shi condushĭ de Marghiloman) k raspuns la acuzatziunea de retrograzĭ care leo aruncaŭ demagogiĭ (ceĭlaltzĭ conservatorĭ care laŭ urmat pe N. Filipescu in 1915 shi aŭ ramas fara shef dupa moartea luĭ intimplata in Sept. 1916 s’aŭ confundat in partidu tachist mort shi el apoĭ). S. n. pl. oare (fr. conservatoire adica „shcoala care conserva tradidiunea muziciĭ”). SHcoala oficiala de muzica orĭ de declamatziune. V. cĭocoĭ liberal colectivist tachist.

conservatór¹ adj. m. (persoana) s. m. pl. conservatóri; adj. f. s. f. sg. shi pl. conservatoáre

conservatór adj. m. (persoana) s. m. pl. conservatóri; f. sg. shi pl. conservatoáre

Conservator ≠ novator renovator

PARTIDUL CONSERVATOR (P.C.) partid constituit la 3/15 febr. 1880 prin fuziunea mai multor grupari conservatoare: conservatori moderatzi conservatoridemocratzi conservatoriprogresishti junimishti. C formatziune politica de sine statatoare P.C. exista inca din perioada Unirii Principatelor participand la toate evenimentele care au avut loc in perioada moderna din istoria Romaniei. In spiritul gandirii traditzionaliste romaneshti conservatorii opunanduse „imitarii servile” a formelor capitaliste occidentale („teoria formelor fara fond”) sau pronuntzat pentru e evolutzie „naturala” „organica” a societatzii romaneshti pe calea progresului masurat materializat de catre stat prin reforme moderate in vederea asigurarii shi mentzinerii in societate a unei stabilitatzi politice economice shi sociale. P.C. a alternat la putere cu Partidul NatzionalLiberal shi a colaborat prin conservatoriidemocratzi la guvernul concentrare natzionala condus de Ion I.C. Bratianu shi apoi la guvernul Alexandru Averescu iar in 1918 prin Alexandru Marghiloman a format cabinetul (5/18 mart. 1918) care a semnat cu Puterile Centrale Tratatul de Pace de la Bucureshti (24 apr./7 mai 1918). A promovat pe plan intern o politica de aparare a proprietatzii latifundiare shi de asigurare a privilegiilor sociale ale marilor proprietari. Intre 1880 shi 1888 P.C. a fost principala fortza a „Opozitziei Unite” impotriva guvernului liberal; in 1884 o aripa conservatoare (condusa de Lascar Catargiu) shi o aripa a liberalilor (condusa de George Vernescu) au format Partidul LiberalConservator care se constituie in principalul opozant al guvernului liberal. Dupa 1888 partidul adopta programul „Era noua” elaborat de junimishti shi careshi gaseshte expresia in prevederi precum: consolidarea libertatzilor obtzinute (libertatea de conshtiintza de presa de intruniri de asociere etc.); imbunatatzirea situatziei tzaranilor prin vanzarea catre aceshtia a moshiilor statului shi o revizuire a legii tocmelilor agricole garantarea proprietatzii tzaraneshti mici; adoptarea unei legi a meseriilor „care sa stabileasca intre meseriashi o puternica asociere cei va apara in contra ignorantzei a neajunsurilor batranetzii shi a accidentelor”; promovarea unei noi politici vamale care sa protejeze numai acele industrii a caror activitate se desfashoara pe baza materiilor prime existente in tzara; incurajarea exporturilor de grane; instituirea unor masuri menite sa sa asigure statului un control mai riguros asupra bogatziilor tzarii; incurajarea dezvoltarii industriei mici shi a meseriilor dar shi a industriei natzionale; adoptarea unui set de legi vizand descentralizarea administrativa simplificarea sistemului de impozite extinderea inamovibilitatzii judecatorilor dezvoltarea invatzamantului real etc. In politica externa P.C. a fost preocupat de emanciparea statului roman de sub tutela Portzii Otomane shi de pregatirea conditziilor pentru obtzinerea independentzei natzionale de mentzinerea unei politici de neutralitate shi a unor raporturi amiabile cu statele vecine precum shi cu Marile Puteri indeosebi cu Puterile Centrale in scopul garantarii independentzei shi integritatzii teritoriale a tzarii. Datorita componentzei sale eterogene mari proprietari de pamant burghezia comerciala shi birocratzia administrativa precum shi o parte a intelectualitatzii in P.C. se manifesta disensiuni shi framantari care vor da nashtere la disidentze dintre care cea mai importanta a fost gruparea junimishtilor condusa de Petre P. Carp shi Titu Maiorescu care la 1 mai 1891 a pus bazele Partidului Constitutzional. Dupa guvernarea conservatoare din 18881895 divergentzele continua. Take Ionescu conducatorul de fapt al guvernului conservator George Gr. Cantacuzino (19041907) incearca o restructurare a partidului in sensul ridicarii capacitatzii sale de contracarare a influentzei in continua creshtere a liberalilor. In apr. 1907 pricipalele grupari conservatoare („cantacuzinishtii” shi „carpishtii”) fuzioneaza in conditziile „momentului critic prin care trece tzara shi starea de nesigurantza a proprietatzii mari amenintzata shi de jos de tzarani shi de shovaiala shi sfiala guvernului liberal”. Petre P. Carp devine sheful P.C. La putzina vreme se inaspresc disensiunile de ordin programatic shi personal dintre ramura reunita a „carpishtilor” shi „cantacuzinishtilor” (adeptzi ai mentzinerii integritatzii marii proprietatzi) shi cea „takista” (adepta a unor innoiri in structurile economicosociale shi politice ale tzarii) din sanul partidului determinand marea ruptura conservatoare din 3 febr. 1908 care a marcat constituirea Partidului ConservatorDemocrat; preshedinte: Take Ionescu. Liberalii sau folosit cu abilitate in interesul propriu de rivalitatea acerba dintre cele doua formatziuni politice conservatoare. Dupa o refacere momentana a randurilor conservatoare (fara a se ajunge la o reunire a tutor conservatorilor) mai intai sub Titu Maiorescu (onv. 1913) shi mai ales sub aceea a lui Alexandru Marghiloman (iun. 1914) in 22 mai 1915 vechiul P.C. se scindeaza in gruparea condusa de Nicolae Filipescu (purtand aceeashi denumire de P.C.) care se pronuntza pentru o aliantza cu Antanta (in care scop se initziaza „Federatzia unionista” in componentza Partidului ConservatorDemocrat Take Ionescu Partidul Conservator N. Filipescu grupului liberalilor independentzi in frunte cu Toma Stelian shi a reprezentantzilor Ardealului Vasile Lucaciu Octavian Goga shi Simion Mandrescu) shi in gruparea condusa de Alexandru Marghiloman favorabila Puterilor Centrale. Dupa moartea lui N. Filipescu (sept. 1916) gruparea sa fuzioneaza cu Partidul ConservatorDemocrat pe baza atitudinii comune antantofile sub denumirea de Partidul ConservatorNatzionalist care la 19 oct. 1919 shia luat numele de Partidul Democrat cu un nou program care preconiza votul universal descentralizarea administrativa impozit progresiv pe venit ziua de lucru de 8 ore etc. La alegerile parlamentare (nov. 1919) nu a luat parte iar la cele din maiiun. 1920 in cartel cu Partidul Poporului aflat la putere a obtzinut 17 mandate. In guvernul Averescu (19201921) au intrat shi trei lideri ai Partidului Democrat: Take Ionescu Nicolae Titulescu shi Dimitrei Greceanu. Dupa demisia lui Averescu Take Ionescu este desemnat cu formarea guvernului (19211922) fiind ultimul cabinet conservator din istoria Romaniei. Alexandru Marghiloman liderul celuilalt Partid Conservator refuzand in 1916 o colaborare la guvern cu liberalii ramane impreuna cu altzi oameni politici conservatori adeptzi ai sai in Bucureshti care fusese ocupat de armatele Puterilor Centrale. Chemat de catre regele Ferdinand la Iashi este insarcinat in conditziile ultimatului Centralilor cu formarea unui nou guvern (5 mart. 1918) in sperantza k sheful conservatorilor gratziei increderii ce inspira Puterile Centrale va putea incheia cat mai urgent o pace separata in conditzii mai putzin grele pentru tzara. Dupa intense shi tensionate tratative de pace cu Centralii Al. Marghiloman este nevoit sa semneze Tratatul de Pace de la Bucureshti (24 apr./7 mai) in conditzii cvasitotale de subordonare shi exploatare a tzarii in special fatza de Germania shi AustroUngaria. Dupa demisia sa (24 oct. 1918) P.C. incearca sa se reorganizeze sub denumirea P.C.Progresist (1/14 dec. 1918) in vederea supravietzuirii pe eshichierul vietzii politice. Se adopta un nou program care prin noile sale prevederi constituie un pas inainte dar nu suficient pentru a satisface cerintzele populatziei: infaptuirea reformei agrare introducerea votului pluralist pentru cetatzenii care aveau cel putzin doi copii intarirea rolului Senatului asigurari sociale participarea muncitorilor la beneficii impozit progresiv pe venit etc. Incercarea de supravietzuire ramane insa fara rezultat (daca la alegerile din nov. 1919 partidul a obtzinut 13 mandate de deputatzi shi 4 de senatori la alegerile din mai 1920 shi mart. 1922 nu a mia cashtigat nici un mandat). La 25 mai 1925 Partidul ConservatorProgresist fuzioneaza cu Partidul Poporului shi prin acest fapt iese de pe scena politica. Preshedintzi: Emanoil (Manolache) Costache Epureanu (febr.sept. 1880) Lascar Catargiu (18801899) George Gr. Cantacuzino (18991907) Petre P. Carp (19071913) Titu Maiorescu (19131914) Alexandru Marghiloman (19141925). A editat publicatziile: „Timpul” (18761884; 18891900) „Epoca” (18851889; 18951901); „Conservatorul” (19001914); „Steagul” (19141922); „Timpul” (19231924); „Le Progrès” (19141925).