drept dreapta dreptzi te adj. s. n. 1. Adj. Care merge de la un punct la altul fara ocol fara abatere; care are o pozitzie verticala fatza de un punct de reper. ♦ Fig. Care se face care este etc. potrivit dreptatzii shi adevarului; just cinstit bun; (adv.) in conformitate cu dreptatea just. 2. Adj. (Despre oameni) Care traieshte shi lucreaza conform dreptatzii adevarului omeniei binelui; cinstit integru cumsecade. ◊ (In limbajul bisericesc) Cuvios cucernic. ◊ Corturile dreptatzii v. cort. ◊ Expr. (Subst.) A se odihni cu dreptzii = a fi mort. ◊ Compus: dreptcredincios = care face parte din Bis. creshtina ortodoxa; bun creshtin. 3. S. n. Totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatziile sociale dintrun stat. ♦ SHtiintza sau disciplina care studiaza dreptul. ◊ Drept bisericesc = disciplina teologica ce studiaza canoanele stabilite de sinoadele ecumenice shi locale precum shi legislatzia bisericeasca actuala. Din lat. directus.