drept (eápta) adj. 1. Direct care merge de la un punct la altul fara ocol. 2. Care are o pozitzie verticala. 3. Intemeiat justificat. 4. Legitim autentic. 5. Situat in partea dreapta. 6. (Adv.) Direct fara ocolishuri. 7. (Adv.) Deschis sincer. 8. (Adv.) Tocmai intocmai exact. 9. (Prep. inv.) Pentru. 10. (Prep.) In loc de. Var. (inv.) derept. Mr. (a)direptu dreptu megl. dirept. Lat. *derectus in loc de dῑrectus (Pushcariu 550; CandreaDens. 513; REW 2648); cf. alb. d(ë)retjë (Philippide II 640) it. d(i)ritto prov. dre(i)t fr. droit sp. derecho. Este dublet de la drit s. n. (inv. Mold. drept jurisprudentza) din it. dritto. Der. drept s. n. (totalitatea regulilor shi normelor juridice care reglementeaza relatziile sociale intrun stat in toate acceptziile sale); dreptul s. m. art. (piciorul drept); dreapta s. f. art. (mina dreapta; directzia spre dreapta; aripa dreapta a unei adunari); dirip prep. (Trans. pentru; in dreptul in fatza); dreptar s. n. (echer rigla; piulitza care regleaza viteza rotzii la moara de griu) dupa Cihac I 82 shi CandreaDens. 514 ar proveni din lat. *directārium dar mai probabil este un der. intern cu suf. ar; dreptate (var. inv. direptate mr. (a)ndriptate) s. f. (justitzie; ratziune; legalitate legitimitate; inv. drept; inv. tribunal; Arg. minister fiscal) der. de la drept k bunatate de la bun (*dreptaate › dreptate; dupa Pushcariu Conv. Lit. XXXIX 63 shi Pushcariu 551 de la un lat. *direc(ti)tatem ceea ce nu pare posibil); dreptatzi vb. (rar a da dreptate a face dreptate); dreptatzie s. f. (inv. justitzie echitate); indreptatzi vb. (a da dreptate a face dreptate; a autoriza a da dreptul; refl. a se justifica a se apara); indritui vb. (Mold. a autoriza a permite a ingadui) format pe baza lui drit; nedrept adj. (injust); nedreptate s. f. (injustitzie); nedreptatzi vb. (a face o nedreptate). Cf. drege indrepta. Comp. dreptunghiu s. n. (patrulater cu toate unghiurile drepte shi laturile opuse egale) traducere a fr. rectangle; dreptunghiular adj. Din rom. provine mag. dreptál (Edelspacher 13) shi bg. (rar) draptano (Capidan Raporturile 229).