VERTICÁL, -Ă, verticali, -e, adj. Care este orientat perpendicular pe un plan orizontal; care are direcția căderii corpurilor; (sens curent) care este orientat drept (în sus). ◊ Dreaptă verticală = dreaptă care unește un punct de pe pământ cu zenitul respectiv. Plan vertical = a) (Geom.) plan care trece printr-o dreaptă verticală; b) (Astron.) plan care trece prin verticala locului. ♦ (Substantivat, f.) Linie dreaptă care cade perpendicular pe un plan orizontal; direcția urmată de această linie. Verticala locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. ♦ (Substantivat, n.) Semicerc al sferei cerești care intersectează un plan determinat de verticala locului și de un astru. ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau cade drept în jos (de la înălțime). – Din fr. vertical.

vertical, ~ă [At: EGT 46^v/10 / V: (îvr) ~e ai / Pl: ~i, ~e / E: fr vertical, lat verticalis, -e, ger vertikal] 1 a (Îoc orizontal) Care este orientat perpendicular pe un plan orizontal. 2 a Care are direcția căderii corpurilor. 3 a Care este orientat drept (în sus). 4 a (Îs) Dreaptă (sau, înv, linie) ~ă Dreaptă care unește un punct de pe pământ cu zenitul locului. 5 a (Gmt; îs) Plan ~ Plan care trece printr-o dreaptă verticală. 6 a (Ast; îas) Plan care trece prin verticala locului. 7 sf Dreaptă perpendiculară pe un plan orizontal sau pe o dreaptă orizontală. 8 sf Direcția urmată de o verticală (7). 9 sf (Pex) Poziție verticală (1). 10 sf (Ast; șîs ~la locului, înv, ~la unui loc) Linie dreaptă imaginară care trece prin centrul pământului și printr-un punct de pe suprafața lui, corespunzând direcției către zenit și nadir. 11 sn (Ast) Semicerc al sferei cerești care intersectează un plan determinat de verticala locului și un astru. 12 sn (Ast; îs) Primul ~ Verticalul (11) punctului cardinal est. 13 sn (Ast; îs) Al doilea ~ Verticalul (11) punctului cardinal vest. 14 sf (Reg) Unealtă de zidărie nedefinită mai îndeaproape.

vertical, -ă adj., s.f, s.n. I adj. 1 (despre drepte sau planuri, ext., despre obiecte sau părți ale lor, despre poziția lor etc.; în opoz. cu „orizontal”) Care este orientat perpendicular pe un plan orizontal; care are direcția căderii corpurilor; care este orientat drept (în sus). Copacii ni se par verticali (VIANU). ◊ (adv.) Fațadele erau... străbătute vertical de linii costale (CĂL.). ◊ (astron.) Dreaptă verticală = dreaptă care unește un punct de pe pămînt cu zenitul respectiv. Plan vertical = a) (geom.) orice plan care trece printr-o dreaptă verticală; b) (astron.) plan care trece prin verticala locului. Cuptor vertical v. cuptor. ◊ Fig. Diferențierea limbii la noi nu se făcea... în sens vertical, de sus în jos, ci orizontal (PUȘ.). 2 Fig. (despre oameni) Care are calități morale deosebite, care nu se abate de la principiile sale, care este foarte corect, care nu face compromisuri. Îl apreciază pentru că este sincer și vertical. II 1 s.f. Dreaptă perpendiculară pe un plan orizontal sau pe o dreaptă orizontală; direcția urmată de o astfel de dreaptă; ext. poziție verticală. Cinci verticale împărțeau suprafața întreagă (VIN.). ♦ (astron.; și verticala unui loc, verticala locului) Linie dreaptă imaginară, care trece prin centrul pămîntului și printr-un punct de pe suprafața lui, corespunzînd direcției către zenit și nadir. 2 s.n. (astron.) Semicerc de intersecție a sferei cerești cu planul determinat de verticala locului și de un astru. ◊ Primul vertical = verticalul punctului cardinal est. Al doilea vertical = verticalul punctului cardinal vest. • pl. -i, -e. /<fr. vertical, lat. verticalis, -e <vertex, -icis „vîrf”.

VERTICÁL, -Ă, verticali, -e, adj. Care este orientat perpendicular pe un plan orizontal; care are direcția căderii corpurilor; (sens curent) care este orientat drept (în sus). ◊ Dreaptă verticală = dreaptă care unește un punct de pe pământ cu zenitul respectiv. Plan vertical = a) (Geom.) plan care trece printr-o dreaptă verticală; b) (Astron.) plan care trece prin verticala locului. ♦ (Substantivat, f.) Linie dreaptă care cade perpendicular pe un plan orizontal; direcția urmată de această linie. ◊ Verticala locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. ♦ (Substantivat, n.) Semicerc al sferei cerești care intersectează un plan determinat de verticala locului și de un astru. ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau cade drept în jos (de la înălțime). – Din fr. vertical.

VERTICÁL, -Ă, verticali, -e, adj. (Geom.; în opoziție cu orizontal) Care este perpendicular pe suprafața unei ape liniștite sau pe un plan orizontal; care are direcția căderii corpurilor; (sens curent) drept (în sus). [Bolnava] nu se poate susține singură în poziție verticală. PARHON, O. A. I 268. Stau lipite de peretele muntelui lespezile verticale ale fintînii. BOGZA, C. O. 318. Ploaia cade verticală din cerescul alambic. TOPÎRCEANU, P. 78. Plan vertical = a) (Geom.) plan care conține o verticală; b) (Astron.) plan care trece prin verticala locului. ♦ (Substantivat, f.) Linie dreaptă care cade perpendicular pe un plan orizontal; direcția urmată de această linie. Verticala este o dreaptă perpendiculară pe planul orizontal de proiecție. GEOMETRIA S. 51. ◊ (Astron.) Verticala locului = linie dreaptă care trece prin centrul pămîntului și printr-un anumit punct de pe suprafața lui. ♦ Care vine sau cade drept în jos (de la înălțime). Căută o poziție mai comodă, apărîndu-se de lumina verticală a becului. C. PETRESCU, C. V. 8.

VERTICÁL, -Ă adj., s.f. (Linie) care este perpendicular(ă) pe un plan orizontal în direcția unui fir ținut întins cu ajutorul unei greutăți atârnate la capăt. ◊ Verticala locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. // s.n. Cerc mare al sferei cerești care trece prin zenit și nadir. [< fr. vertical, cf. lat. vertex – vârf].

VERTICÁL, -Ă I. adj., s. f. (linie) perpendicular(ă) pe un plan orizontal în direcția unui fir ținut întins cu ajutorul unei greutăți atârnate la capăt. ♦ verticala locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. II. s. n. semicerc mare al sferei cerești, care trece prin zenit și nadir. (< fr. vertical, lat. verticalis)

VERTICÁL ~ă (~i, ~e) Care este orientat direct în sus; perpendicular pe un plan orizontal. Linie ~ă. /<fr. vertical

vertical a. 1. situat deasupra capului nostru; 2. perpendicular cu planul orizontului sau cu suprafața apelor liniștite.

*verticál, -ă adj. (lat. verticalis, d. vertex, vîrf). Geom. Perpendicular pe planu orizontuluĭ, ca ața de care atîrnă o greutate, drept în jos orĭ în sus: linie verticală. S. f. Linie verticală. Astr. Mare cerc al sfereĭ cereștĭ care cuprinde verticala loculuĭ de observațiune. Adv. A se înălța vertical.

verticală f. linie verticală.

verticál¹ adj. m., pl. verticáli; f. verticálă, pl. verticále

verticál² (semicerc al sferei cerești) s. n., pl. verticále

verticál (cerc) s. n., pl. verticále

verticál adj. m., pl. verticáli; f. sg. verticálă, pl. verticále

verticálă (linie, direcție) s. f., g.-d. art. verticálei; pl. verticále

verticálă (linie, direcție) s. f., g.-d. art. verticálei; pl. verticále

VERTICÁL adj., adv. 1. adj. drept. (Stâlp ~.) 2. adj. v. erect. 3. adj. abrupt. 4. adv. drept, perpendicular, (înv.) prost. (Muntele se înălța ~ înaintea noastră.)

VERTICAL adj., adv. 1. adj. drept. (Stîlp ~.) 2. adj. (BOT.) drept, erect. (Tulpini ~.) 3. adj. abrupt, drept, perpendicular, pieptiș, pieziș, prăpăstios, priporos, rîpos, (rar) prăpăstuit, priporît, (pop.) oblu, (reg.) ponciș, prăvălat, prăvălatic, rîpit, rîpuros, țărmuros, (prin Transilv.) priporiu, (prin Bucov.) pripos, (înv.) măluros, străminos. (Peretele ~ al muntelui.) 4. adv. drept, perpendicular, (înv.) prost. (Muntele se înălța ~ înaintea noastră.)

CALCULATORUL VITEZEI VERTICALE INSTANTANEE dispozitiv computerizat pentru controlul traiectoriei longitudinale în vederea aterizării automate.

MANEVRĂ PE VERTICALĂ operațiune militară, constând în plasarea pe calea aerului a unei grupări de forțe în flancul sau în spatele inamicului. Manevra pe verticală capătă o largă întrebuințare în condițiile actuale datorită dezvoltării aviației, elicopterelor, trupelor aeromobile și de desant aerian. Rapiditatea manevrei pe verticală și surprinderea inamicului pot schimba aspectul operației, făcându-se posibile întoarcerea flancurilor, interceptarea comunicațiilor și lovirea rezervelor inamicului. Manevra pe verticală ușurează îndeplinirea misiunilor de către trupele care acționează frontul.

VERTICALĂ normala la suprafața geoidului considerată în locul de observație. Verticala lansării reprezintă punctul optim de părăsire a aeronavei de către parașutiști pentru a atinge zona de aterizare.

flauto verticale v. flaut drept.

vertical flute (cuv. engl.) v. flaut drept.