DIRÉCT² A directzi te adj. 1. Care duce dea dreptul la tzinta fara ocol drept. Trebuia sa treaca riul k sa apuce o cale mai directa catre casa. BOLINTINEANU O. 427. ◊ Fig. Daca Ghindaoanu simte atacul direct iese de la stina shi se fereshte in ripa. SADOVEANU P. M. 123. Discutzia... era chiar prea directa. CAMIL PETRESCU U. N. 8. ◊ Tren direct = tren care parcurge cu aceeashi formatzie distantza intre doua puncte (de obicei departate). Vagon direct = vagon care se atasheaza succesiv la garnitura a doua sau mai multe trenuri astfel k pasagerii sa ajunga la destinatzie fara transbordare. ◊ Loc. adj. (Despre descendentza) In linie directa = (in opozitzie cu in linie colaterala) din tata in fiu in linie dreapta. ♦ Fara ascunzishuri pe fatza fatzish. Pe urma a trecut la amenintzari directe. CAMIL PETRESCU U. N. 49. 2. Care se face sau are loc fara intermediar; nemijlocit. Va trebui sa ia contact direct cu tzaranii. REBREANU R. II 11. ◊ Vot direct = vot exprimat in chip nemijlocit prin participarea fiecarui cetatzean la urna. La alegerile pentru Marea Adunare Natzionala shi pentru toate sfaturile populare oamenii muncii cetatzeni ai Republicii Populare Romine participa in mod nemijlocit prin vot direct. CONST. R.P.R. 44. Impozit direct = impozit asupra veniturilor shi proprietatzilor perceput nemijlocit pe baza unor roluri nominale. (Gram.) Complement direct = parte de propozitzie care determina un verb tranzitiv indicind asupra cui (fiintza lucru proces etc.) trece nemijlocit actziunea verbului respectiv sau indicind rezultatul unei actziuni. Vorbire directa sau stil direct = reproducere intocmai a spuselor cuiva in asha fel incit fraza care contzine aceasta reproducere nu este subordonata gramatical fatza de un verb de declaratzie. ♦ (La box; substantivat f.) Lovitura data cu mina intinsa drept inainte.