Definitzia cu ID-ul 444573:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

diréct (dirécta) adj. Drept fara ocol. Lat. directus (sec. XIX). Der. directzi(un)e s. f. din fr. direction; director s. m. din fr. directeur; directoare s. f.; directorat s. n. (regim al unuia sau mai multor directori); directorial adj.; indirect adj.; directoriu s. n.; dirija vb. din fr. diriger; dirigent adj.; diriginte s. m. (profesor insarcinat cu supravegherea unei clase); dirijabil s. n.; dirijor s. m.