direct a. 1. drept care nu face ocoluri: cale directa; 2. imediat fara intermediar: corespondentza directa; 3. Gram. care completeaza deadreptul sensul unui verb activ: complement direct; constructziune directa care asheaza vorbele dupa ordinea logica: subiect verb complement. V. contributziune. ║ adv. in linie dreapta fara intermediar.