DIRÉCT A adj. 1. Care duce la tzinta drept fara ocoluri. 2. Imediat nemijlocit lipsit de intermediar. 3. (Despre complemente) Care este legat nemijlocit de verb indicand asupra cui trece actziunea verbului respectiv. ♦ (Despre constructzii lexicale) In care cuvintele sunt ashezate in ordinea lor normala sau logica. ♦ (Despre stil) Care relateaza cuvintele asha cum au fost spuse. ◊ Intrebare directa = intrebare care se realizeaza printro propozitzie principala sau independenta. // adv. Fara inconjur dea dreptul drept. [Cf. lat. directus fr. direct].