despicá [At: PSALT. (1651) 261^r/10 / V: (irg) dis~ (reg) deshp~ / Pzi: ~píc / E: ml *despicare] 12 vt (C.i. obiecte dure) A desface in doua sau mai multe bucatzi dea lungul (sau rar dea latul) cu ajutorul unui obiect ascutzit dur Si: a crapa a sparge a taia. 3 vt (Ie) A ~ firul in patru A cerceta ceva cu minutziozitate exagerata. 4 vt (Fig) A fi chinuit de o durere insuportabila. 5 vr A se sparge in bucatzi k shi cum ar fi fost despicat (1). 67 vt (Rar; c.i. imbracaminte) A (se) sfashia dea lungul. 8 vt (Asr; c.i. trupuri carne) A spinteca printro taietura lunga shi adanca Si: (inv) a despinteca (1). 9 vr (D. pamant) A forma o falie adanca. 10 vr (Inv; ie) A se ~ de ziua A se ivi zorile. 11 vt (Ivr; d. ape) A face sa se desparta in doua lasand la mijloc uscatul. 12 vt (Rar; c.i. partzi simetrice ale unui tot) A desface. 13 vr (Pop; d. muguri boboci) A se deschide shi a incepe sa infloreasca. 14 vt (Inv; c.i. terenuri) A delimita in loturi. 15 vt (Ivr; c.i. atomi) A descompune in particule mai mici. 16 vr (Ivr; d. arbori) A se ramifica. 17 vt A invinge rezistentza aerului sau a apei shi a inainta rapid. 18 vt (Fig) A patrunde cu mintea dincolo de aparentze.

DESPICÁ despíc vb. I. 1. Tranz. (Uneori determinat prin «in doua»; cu privire la un obiect mai ales un lemn o parte a corpului etc.) A crapa a taia a sparge dea lungul desfacind in doua sau in mai multe bucatzi. V. spinteca. Parca ia despicat cineva tzeasta in doua. CAMIL PETRESCU U. N. 429. Miinile subtziri shi aspre despicau anevoios ashchiile. C. PETRESCU S. 31. Iara Dragosh satzinea SHi cel zimbru cum venea Ghioagan fruntei arunca Fruntean douai despica! ALECSANDRI P. II 94. ◊ Fig. Cuvintele lame albe despica aerul. Prin glasul unuia vorbesc totzi Cei de ieri de azi de totdeauna. DRAGOMIR P. 9. Vezi cel piriu care o despica [valea] in lung? NEGRUZZI S. I 195. ◊ Expr. A despica parul (firul sau firul de par) in patru = a cerceta prea cu deamanuntul a impinge prea departe analiza unei probleme (adesea fara rezultat pozitiv). ◊ Absol. Strigatul nostru adinc unit patimash Sa fie car de asalt. Sa fie dur. Sa despice sa taie Cum despica shi taie un diamant SHi sa uneasca. BANUSH B. 110. ♦ Fig. A fringe a sfishia (sufletul inima). Vioara lui despica inima. GALACTION O. I 74. ◊ Refl. Inimai in doua na vrut sa se despice. MACEDONSKI O. I 261. Frageda inimioara se despica de durere. CONACHI P. 109. Paler despicase surcelele de cu vreme k sa aiba cu ce face focul cind so scula in zori. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 229. 2. Tranz. A produce o crapatura (lunga shi ingusta) in ceva; a deschide. Stanuri negre shi trunchiete despicau pe ici pe colo negurile. EMINESCU N. 49. Stoian... facea el ce facea Pe Paun cal aducea SHin pamint k mil izbea. Cit pamintul despica Pinin briu k mil baga. ALECSANDRI P. P. 100. ◊ Fig. Arunca in sus [buzduganul] de despica bolta ceriului. EMINESCU N. 4. ♦ Refl. A se crapa. SHi se facea k portzi dearama Batrine gem shi se despica. BANUSH B. 112. Un vint subtzire se ridica Albastra mare se despica. MACEDONSKI O. I 59. Pe cind ei beau shi se veseleau... o data se despica zidul shi se ivi o umbra. ISPIRESCU L. 143. (Fig.) Despicate apus shi rasarit miazanoapte shi miazazi shi trimite adevarul marturie! DAVIDOGLU O. 120. ♦ Refl. (Popular despre frunze) A crapa a se rupe. Frunzutza despicate Vino mindrampacate! JARNÍKBIRSEANU D. 256. SHi de dorui shi de jale Sa despica frunzan vale. ALECSANDRI P. P. 378. ♦ (Despre plug) A brazda. Plugul despica ogorul. ▭ Uite mergem sa aram TZelina sa despicam K avem sa semanam. Voi avetzi sa ne urmatzi SHinsutit sa seceratzi. ANT. LIT. POP. I 552. ♦ (Neobishnuit) A despartzi a separa a desface. Ishi regasi puterea sa despice in laturi inelele cositzei shi sari afara la lumina. GALACTION O. I 191. 3. Tranz. A strabate (vazduhul o multzime compacta etc.). Se urca pe parapet... facea un salt in sus shi cadea in apa toata un arc despicind vazduhul. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 41. Comaneshteanu zari de departe statura lui Milescu ce despica ceatza cu sabia in mina. D. ZAMFIRESCU R. 261. ◊ Fig. Multa vreme glasul limpede despica sara plina de miresme. SADOVEANU O. I 107. Numai Prutul despica linishtea cu mersul lui grabit. DUNAREANU CH. 182. 4. Tranz. Fig. A patrunde cu perspicacitate un lucru complex; a analiza a interpreta a explica a dezlega; p. ext. a expune amanuntzit. Ascultam mic la picioarele Fanei strins in mine cu un sentiment nelamurit de spaima shi de aparare zadarnica incapabil citeva momente sa despic cuvintele shi sa le lamuresc. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 323. Dezmeticinduse parca incepura sashi despice patzaniile shi sa le cintareasca. REBREANU R. I 273. 5. Refl. A se desface in bucatzi a se farimitza a se destrama. Aburii ushori ai noptzii k fantasme se ridica SHi plutind deasupra luncii printre ramuri se despica. ALECSANDRI O. 187. Dai de piatra Nu se strica; Dai de apa Se despica (Hirtia). GOROVEI C. 185. ◊ (Poetic) Boltzile [cerului] se rupeau jumaltzul lor albastru se despica. EMINESCU N. 70. 6. Refl. (Despre muguri) A plesni a se deschide. Mugurul liliacului se despica shinverzeshte subt aburoasele sarutari ale soarelui. ODOBESCU S. III 77.

A DESPICÁ despíc tranz. 1) (obiecte) A desface dea lungul (prin taiere lovire etc.) in doua sau in mai multe bucatzi. ◊ ~ firul de par in patru (sau in shapte) a examina ceva cu prea multa sarguintza. 2) A face sa se despice. 3) (spatzii compacte) A strabate cu o viteza deosebita; a spinteca. 4) fig. A patrunde cu perspicacitate; a analiza subtil. /<lat. despicare

A SE DESPICÁ pers. 3 se despík refl. 1) A se rupe pe o anumita portziune prin intindere; a crapa; a plesni; a pocni. 2) (despre pamint sau formatzii ale lui) A se crapa capatand fisuri adanci; a se deschide. 3) (despre muguri boboci) A incepe sa se desfaca; a crapa. /<lat. despicare

despicà v. 1. a taia a despartzi in lungime: a despica un lemn; 2. a separa partzile unui corp ale unei masse strabatand d’a curmezishul: pasarea despica aerul; 3. fig. a deshtepta o adanca compatimire: inima i se despica de mila. [Lat. vulg. DESPICARE a despica].

despíc a á v. tr. (lat. despíco áre a forma k spicu a ascitzi d. spica spicum spic. V. raspic). Taĭ despart in lungime; a despica un lemn. Strabat: corabia despica apa pasarea despica ceru. V. refl. Mi se despica inima simt o intristare adinca. V. spintesc.

despicá (a ~) vb. ind. prez. 3 despík

despicá vb. ind. prez. 1 sg. despíc 3 sg. shi pl. despík

DESPICÁ vb. 1. a crapa a sparge a spinteca a taia (reg.) a sfarama. (A ~ lemne pentru foc.) 2. v. spinteca. 3. v. taia. 4. a se crapa a se deschide. 5. v. deschide. 6. v. strabate.

DESPICA vb. 1. a crapa a sparge a spinteca a taia (reg.) a sfarima. (A ~ lemne pentru foc.) 2. a spinteca. (Ia ~ pintecele.) 3. a (se) spinteca a (se) taia. (Plugul ~ brazde adinci.) 4. a se crapa a se deschide. (Sa ~ pamintul.) 5. a crapa a se deschide a se desface a plesni. (Se ~ mugurii bobocii.) 6. a strabate. (O pasare ~ vazduhul.)

despicá (despíc despicát) vb. 1. A taia lemnul in sens longitudinal. 2. A taia a trece prin a strapunge. 3. (Refl.) A se crapa a se deschide a se desface. Mr. disic dischic megl. dispic. Lat. dēspicāre „a despica pintecele a goli animalul sacrificat” (Densusianu Hlr. 169; Candrea Rom. XXXI 307; Pushcariu 524; REW 2598). Pentru sensul din lat. cf. MeilletErnout; de la „a despica pintecele” se ajunge cu ushurintza la „a despica” in general. Totushi Tiktin pare a ignora originea acestui cuvint iar Candrea shi Scriban pleaca de la spicum. Der. despicatura s. f. (inv. bucata dintrun animal sacrificat; bucata; ashchie).

a despica firul in patru expr. a cerceta un lucru in detaliu.