despicá [At: PSALT. (1651) 261^r/10 / V: (irg) dis~ (reg) deshp~ / Pzi: ~píc / E: ml *despicare] 12 vt (C.i. obiecte dure) A desface in doua sau mai multe bucatzi dea lungul (sau rar dea latul) cu ajutorul unui obiect ascutzit dur Si: a crapa a sparge a taia. 3 vt (Ie) A ~ firul in patru A cerceta ceva cu minutziozitate exagerata. 4 vt (Fig) A fi chinuit de o durere insuportabila. 5 vr A se sparge in bucatzi k shi cum ar fi fost despicat (1). 67 vt (Rar; c.i. imbracaminte) A (se) sfashia dea lungul. 8 vt (Asr; c.i. trupuri carne) A spinteca printro taietura lunga shi adanca Si: (inv) a despinteca (1). 9 vr (D. pamant) A forma o falie adanca. 10 vr (Inv; ie) A se ~ de ziua A se ivi zorile. 11 vt (Ivr; d. ape) A face sa se desparta in doua lasand la mijloc uscatul. 12 vt (Rar; c.i. partzi simetrice ale unui tot) A desface. 13 vr (Pop; d. muguri boboci) A se deschide shi a incepe sa infloreasca. 14 vt (Inv; c.i. terenuri) A delimita in loturi. 15 vt (Ivr; c.i. atomi) A descompune in particule mai mici. 16 vr (Ivr; d. arbori) A se ramifica. 17 vt A invinge rezistentza aerului sau a apei shi a inainta rapid. 18 vt (Fig) A patrunde cu mintea dincolo de aparentze.