DEZLEGÁ dezlég vb. I. Tranz. 1. A deschide ceva desfacand legatura cu care este inchis; a desface. ◊ Expr. A dezlega sacul = a spune tot ce il framanta toate veshtile care le shtie. A dezlega punga = a da bani a cheltui. ♦ A face sa nu mai fie innodat legat. ♦ Tranz. shi refl. A (se) desface din legaturi a (se) elibera din stransoare. ◊ Expr. (Tranz.) A(i) dezlega (sau refl. a i se dezlega cuiva) limba = a face pe cineva (sau a incepe singur) sa vorbeasca sa se destainuiasca. 2. (Mai ales in practicile religioase in basme) A scuti de obligatziile avute sau asumate de juraminte etc. a da voie sa nu faca un lucru. ♦ (In religia creshtina) A rosti o formula de iertarea pacatelor. 3. A gasi solutzia unei probleme a unei ghicitori a unei enigme etc.; a rezolva. ♦ A citi a descifra (un scris necitetz). Lat. disligare.

dezlegá [At: CORESI ap. GCR 1 29/24 / V: (ivr) ~ligá (inv) disl~ / S shi: (inv) desl~ / Pzi: ~lég / E: ml disliga are] 1 vt (C.i. fiintze sau partzi ale corpului lor legate strans imobilizate) A reda libertatea sau posibilitatea de mishcare de indepartare de un anumit loc desfacand sau rupand legatura Si: a elibera. 2 vt (C.i. lucruri) A desprinde din locul unde e legat fixat Si: a da drumul a elibera (ivp) a slobozi. 34 vtr (Ie) A(i) ~ (sau a i se ~ cuiva) (ori limbile sau gura) ori ashi ~ limba (sau limbile) sau a ~ (ori a se ~) la limba A face sa devina sau a deveni mai volubil (deconspirand o taina divulgand un secret denuntzand un complice etc.). 5 vt (Reg; ie) A ~ calul de la gard A vorbi deschis. 6 vt (Ivp; ie) A ~ (pe cineva) de gura A face (pe cineva) sashi recapete vorbirea. 7 vr (Fig; ivr) A divortza. 8 vt (C.i. lucruri stranse legate in pachete snopi etc.) A da drumul sau a desface din legatura. 9 vt (C.i. saci pungi etc. legate la un capat) A deschide desfacand sforile etc. 10 vt (Fig; ie) A(shi) ~ punga A da sau a cheltui bani ori a face pe cineva sa dea sau sa cheltuiasca bani. 11 vt (Pop; ie) A ~ sacul A incepe sa povesteasca sa spuna glume ghicitori etc. 12 vt (Fig; pop; cu complementul „drumul” „calea” etc.) A lasa liber a deschide. 13 vt (C.i. atza sfoara sarma curele etc.) A face sa nu mai fie innodat incheiat. 14 vt (C.i. haine podoabe etc.) A desprinde sau a scoate de pe... Si: a descheia a deznoda. 15 vr A se descinge. 16 vt (In conceptziile religioase shi in credintzele populare; c.i. oameni) A face sa i se ierte greshelile Si: (pop) a elibera de pacate. 17 vt (C.i. pacate gresheli) A scuti de o pedeapsa Si: a absolvi a ierta. 18 vt (C.i. farmece vraji blesteme) A face ineficient Si: a anihila. 19 vt A elibera de un angajament Si: a dispensa. 20 A permite. 2122 vt (In conceptziile religioase; c.i. perioada de post) A incalca sau a permite sa incalce (folosind alimentele interzise in perioadele respective). 23 vr (C.i. mancarea) A fi permis. 24 vr (D. fenomenele naturii) A se dezlantzui. 25 vt A face sa se dezlantzuie. 26 vt A clarifica. 27 vt (Spc; c.i. taine enigme vise ghicitori etc.) A gasi sau a dezvalui semnificatzia. 28 (Spc; c.i. cuvinte texte) A descifra intzelesul. 29 vt A anula. 30 vt (Inv; ie) A(shi) ~ tacerea A incepe sa vorbeasca sa discute.

DEZLEGÁ dezlég vb. I. Tranz. 1. A deschide ceva desfacand legatura cu care este inchis; a desface. ◊ Expr. A dezlega sacul = a spune tot ce il framanta toate veshtile care le shtie. A dezlega punga = a da bani a cheltui. ♦ A face sa nu mai fie innodat legat. ♦ Tranz. shi refl. A (se) desface din legaturi a (se) elibera din stransoare. ◊ Expr. (Tranz.) A(i) dezlega (sau refl. a i se dezlega cuiva) limba = a face pe cineva (sau a incepe singur) sa vorbeasca sa se destainuiasca. 2. (Mai ales in practicile religioase in basme) A scuti de obligatziile avute sau asumate de juraminte etc. a da voie sa nu faca un lucru. ♦ (In religia creshtina) A face sa i se ierte cuiva pacatele (prin rugaciuni). 3. A gasi solutzia unei probleme a unei ghicitori a unei enigme etc.; a rezolva. ♦ A citi a descifra (un scris necitetz). Lat. disligare.

DEZLEGÁ dezlég vb. I. Tranz. I. 1. A deschide ceva desfacind legatura a desface. Dezlega bucceaua shi scoase un pachet carel dezvali cu grija. DUNAREANU CH. 111. Ivan dezleaga turbinca in fatza tuturor. CREANGA P. 306. ◊ Expr. A dezlega sacul = a spune tot ce ai pe inima a spune toate veshtile care le shtii. A dezlega punga = a da bani a cheltui. Nu era vorba a cheltui numai timpul era a dezlega shi punga. NEGRUZZI S. I 342. ♦ A desface a face sa nu mai fie innodat legat. Cauta in sin naframa k so dezlege shi sa plateasca vinul. SADOVEANU B. 169. Gardistul... ishi dezlegase bracinarul. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 298. Visarea ta la ce tzie buna? Vrei so visam noi impreuna? Atunci tu briul sal dezlegi! COSHBUC P. I 123. ♦ A desface din legaturi a desprinde a elibera din strinsoare. Ia virit [calului] capul in capastru la dezlegat shi la tras incet in mijlocul bataturii. PREDA I. 130. Mini multe se ingramadeau sai dezlege minile. CAMILAR N. I 189. Ea i rugase pe ilfoveni sal dezlege pe Tino ushor nici sa nu simta. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 55. ◊ Fig. Cu vecinicia sint legat Ci voi sa ma dezlege. EMINESCU O. I 173. ◊ Absol. Arunca [snopii] arunca dezleaga resfira shi potriveshte prinde shi iar arunca. PREDA I. 22. ◊ Refl. Nai inchis ocoalele Nici ai inchis vitele SHun buhai sa dezlegat. ALECSANDRI P. P. 361. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. «de la» «din») De ce ai dezlegat din lantz zavozii? TULBURE V. R. 13. Tunarul ishi dezlega bidonul cu apa de la shold. CAMILAR N. I 441. Ii dezlegara oamenii piatra de la grumazi. RETEGANUL P. I 50. ◊ Expr. A dezlega calul de la gard = a lamuri o situatzie incurcata a curma un echivoc a lua o decizie. Dezleaga o data calul de la gard sa shtiu eu atunci deoi ajunge cu sanatate cei al tau shi cei al mieu. CREANGA P. 152. A(i) dezlega (refl. a i se dezlega cuiva) limba = a face pe cineva (sau a porni) sa vorbeasca sa spuna tot ce shtie sa (se) destainuiasca. TZi se dezmortzisera picioarele miinile... se dezlegase limba. PAS Z. I 69. Intro sara il cheama la dinsul acasa sa zicem la o tzuica shi atuncea poate i sa dezlega limba. SADOVEANU P. M. 18. Vinul de Orodel dezlegase toate limbile. MACEDONSKI O. III 11. ♦ Refl. Fig. A se elibera. Iliescul aflase chip a se dezlega pe nesimtzite dintrun lantz ce nu era potrivit cu ushurintza inimii sale. NEGRUZZI S. I 24. 2. (Popular cu privire la drumuri) A deschide a libera. Spunemi puica mergi nu mergi Calean codri sami dezlegi. SHEZ. VII 43. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se porni a se dezlantzui. Sau dezlegat adinc bucuriile grele! DESHLIU G. 20. II. 1. (Cu privire la oameni mai ales in credintzele shi practicile obscurantiste; adesea urmat de determinari introduse prin prep. «de») A desface a libera (de o obligatzie de juraminte). Eu mama lui te dezleg de cuvintul ce i lai dat. DAVIDOGLU M. 35. Stau in pridvor... ashteptindushi rindul sa fie dezlegate de blesteme shi juraminte care shi leau facut ele singure. SADOVEANU P. M. 160. ♦ A scapa pe cineva de pacate a face sa i se ierte greshelile (citindui rugaciuni). Iar cind merg altzii deo petzesc Vin popi de ma dezleaga. COSHBUC P. I 118. 2. (Cu privire la probleme ghicitori enigme etc.) A rezolva a solutziona a descifra. Am invatzat... de la acest om... sa dezleg probleme de algebra. CAMIL PETRESCU T. II 180. Cestiunea de viatza... care trebuia so dezlege... [era] aflarea unui adapost. MACEDONSKI O. III 82. Am sa va fac trei intrebari; cine le va dezlega mai bine a aceluia sa fie dreptatea. ISPIRESCU L. 176. Noapteaadinca veciniciei el in shiruri o dezleaga. EMINESCU O. I 132. ◊ Refl. Una din enigme se dezleaga singura. SADOVEANU Z. C. 202. ◊ (Cu privire la actziunea unei piese de teatru) Ion Nebunul e introdus de autor k sa dezlege greutatzile actziunii. GHEREA ST. CR. II 238. ♦ A citi a descifra. Eu am gasit hirtia ceea pe drum. Nici nu shtiu dezlega slova. CAMILAR N. I 206.

A DEZLEGÁ dezlég tranz. 1) A face sa se dezlege. ◊ ~ punga a) a cheltui; b) a da bani. ~ sacul a spune tot ce are de spus. 2) A scuti de o obligatzie. 3) rel. (persoane) A ierta de pacate. 4) (probleme) A examina amanuntzit oferind o solutzie; a rezolva; a delibera; a solutziona. 5) (ghicitori enigme sharade) A patrunde cu mintea gasind explicatzia. /<lat. disligare

A SE DEZLEGÁ pers. 3 se ~eága intranz. 1) A se desface dintro legatura; a se desprinde din locul unde a fost legat. ◊ A i se ~ cuiva limba a) a incepe sa vorbeasca; b) a se destainui. 2) (despre animalele legate) A se elibera dintro legatura. /<lat. disligare

deslegà v. 1. a desface ce era legat: a deslega la ochi; 2. fig. a face liber a destace de o indatorire de un juramant: a deslega de pacate; 3. a dispensa de: a deslega postul; 4. a rezolva: a deslega o ghicitoare. [Lat. vulg. DISLIGARE].

dezlég a á v. tr. (d. leg). Scot legatura liberez: a dezlega ochiĭ la ochĭ. Fig. Liberez de o obligatziune de o greshala: a dezlega de post (saŭ de a posti) de pacate. Rezolv: a dezlega cuĭva limba al face sa vorbeasca.

dezlegá (a ~) vb. ind. prez. 3 dezleága

dezlegá vb. ind. prez. 1 sg. dezlég 3 sg. shi pl. dezleága

dezlega

desleg.

DEZLEGÁ vb. 1. a (se) desface. (A ~ un pachet.) 2. v. deznoda. 3. v. rezolva. 4. v. ghici. 5. v. ierta.

DEZLEGÁ vb. v. declansha dezlantzui isca izbucni porni starni.

DEZLEGA vb. 1. a (se) desface. (A ~ un pachet.) 2. a deznoda. (~ nodurile unei sfori.) 3. a clarifica a descifra a deslushi a explica a lamuri a limpezi a rezolva a solutziona. (A ~ enigma.) 4. a ghici. (A ~ o cimilitura.) 5. (BIS.) a ierta. (Preotul il ~ de pacate.)

dezlega vb. v. DECLANSHA. DEZLANTZUI. ISCA. IZBUCNI. PORNI. STIRNI.

A dezlega ≠ a lega

deslegá (g at) vb. A desface nodul. Mr. dizlegu megl. disleg istr. dezlegu. Lat. dĭslĭgāre (Pushcariu 521; CandreaDens. 972; REW 2672; Candrea); cf. it. dislegare prov. desliar fr. délier cat. deslligar sp. port. desligar. Ar putea fi o formatzie interna porninduse de la lega. Der. deslegare s. f. (actziunea de a dezlega; absolvire); deslegator adj. (care dezleaga); deslegatura s. f. (actziunea de a dezlega).