Definitzia cu ID-ul 444427:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
deslegá (g at) vb. A desface nodul. Mr. dizlegu megl. disleg istr. dezlegu. Lat. dĭslĭgāre (Pushcariu 521; CandreaDens. 972; REW 2672; Candrea); cf. it. dislegare prov. desliar fr. délier cat. deslligar sp. port. desligar. Ar putea fi o formatzie interna porninduse de la lega. Der. deslegare s. f. (actziunea de a dezlega; absolvire); deslegator adj. (care dezleaga); deslegatura s. f. (actziunea de a dezlega).