DEZLEGÁ dezlég vb. I. Tranz. 1. A deschide ceva desfacand legatura cu care este inchis; a desface. ◊ Expr. A dezlega sacul = a spune tot ce il framanta toate veshtile care le shtie. A dezlega punga = a da bani a cheltui. ♦ A face sa nu mai fie innodat legat. ♦ Tranz. shi refl. A (se) desface din legaturi a (se) elibera din stransoare. ◊ Expr. (Tranz.) A(i) dezlega (sau refl. a i se dezlega cuiva) limba = a face pe cineva (sau a incepe singur) sa vorbeasca sa se destainuiasca. 2. (Mai ales in practicile religioase in basme) A scuti de obligatziile avute sau asumate de juraminte etc. a da voie sa nu faca un lucru. ♦ (In religia creshtina) A rosti o formula de iertarea pacatelor. 3. A gasi solutzia unei probleme a unei ghicitori a unei enigme etc.; a rezolva. ♦ A citi a descifra (un scris necitetz). Lat. disligare.