DEZLEGÁ dezlég vb. I. Tranz. I. 1. A deschide ceva desfacind legatura a desface. Dezlega bucceaua shi scoase un pachet carel dezvali cu grija. DUNAREANU CH. 111. Ivan dezleaga turbinca in fatza tuturor. CREANGA P. 306. ◊ Expr. A dezlega sacul = a spune tot ce ai pe inima a spune toate veshtile care le shtii. A dezlega punga = a da bani a cheltui. Nu era vorba a cheltui numai timpul era a dezlega shi punga. NEGRUZZI S. I 342. ♦ A desface a face sa nu mai fie innodat legat. Cauta in sin naframa k so dezlege shi sa plateasca vinul. SADOVEANU B. 169. Gardistul... ishi dezlegase bracinarul. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 298. Visarea ta la ce tzie buna? Vrei so visam noi impreuna? Atunci tu briul sal dezlegi! COSHBUC P. I 123. ♦ A desface din legaturi a desprinde a elibera din strinsoare. Ia virit [calului] capul in capastru la dezlegat shi la tras incet in mijlocul bataturii. PREDA I. 130. Mini multe se ingramadeau sai dezlege minile. CAMILAR N. I 189. Ea i rugase pe ilfoveni sal dezlege pe Tino ushor nici sa nu simta. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 55. ◊ Fig. Cu vecinicia sint legat Ci voi sa ma dezlege. EMINESCU O. I 173. ◊ Absol. Arunca [snopii] arunca dezleaga resfira shi potriveshte prinde shi iar arunca. PREDA I. 22. ◊ Refl. Nai inchis ocoalele Nici ai inchis vitele SHun buhai sa dezlegat. ALECSANDRI P. P. 361. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. «de la» «din») De ce ai dezlegat din lantz zavozii? TULBURE V. R. 13. Tunarul ishi dezlega bidonul cu apa de la shold. CAMILAR N. I 441. Ii dezlegara oamenii piatra de la grumazi. RETEGANUL P. I 50. ◊ Expr. A dezlega calul de la gard = a lamuri o situatzie incurcata a curma un echivoc a lua o decizie. Dezleaga o data calul de la gard sa shtiu eu atunci deoi ajunge cu sanatate cei al tau shi cei al mieu. CREANGA P. 152. A(i) dezlega (refl. a i se dezlega cuiva) limba = a face pe cineva (sau a porni) sa vorbeasca sa spuna tot ce shtie sa (se) destainuiasca. TZi se dezmortzisera picioarele miinile... se dezlegase limba. PAS Z. I 69. Intro sara il cheama la dinsul acasa sa zicem la o tzuica shi atuncea poate i sa dezlega limba. SADOVEANU P. M. 18. Vinul de Orodel dezlegase toate limbile. MACEDONSKI O. III 11. ♦ Refl. Fig. A se elibera. Iliescul aflase chip a se dezlega pe nesimtzite dintrun lantz ce nu era potrivit cu ushurintza inimii sale. NEGRUZZI S. I 24. 2. (Popular cu privire la drumuri) A deschide a libera. Spunemi puica mergi nu mergi Calean codri sami dezlegi. SHEZ. VII 43. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se porni a se dezlantzui. Sau dezlegat adinc bucuriile grele! DESHLIU G. 20. II. 1. (Cu privire la oameni mai ales in credintzele shi practicile obscurantiste; adesea urmat de determinari introduse prin prep. «de») A desface a libera (de o obligatzie de juraminte). Eu mama lui te dezleg de cuvintul ce i lai dat. DAVIDOGLU M. 35. Stau in pridvor... ashteptindushi rindul sa fie dezlegate de blesteme shi juraminte care shi leau facut ele singure. SADOVEANU P. M. 160. ♦ A scapa pe cineva de pacate a face sa i se ierte greshelile (citindui rugaciuni). Iar cind merg altzii deo petzesc Vin popi de ma dezleaga. COSHBUC P. I 118. 2. (Cu privire la probleme ghicitori enigme etc.) A rezolva a solutziona a descifra. Am invatzat... de la acest om... sa dezleg probleme de algebra. CAMIL PETRESCU T. II 180. Cestiunea de viatza... care trebuia so dezlege... [era] aflarea unui adapost. MACEDONSKI O. III 82. Am sa va fac trei intrebari; cine le va dezlega mai bine a aceluia sa fie dreptatea. ISPIRESCU L. 176. Noapteaadinca veciniciei el in shiruri o dezleaga. EMINESCU O. I 132. ◊ Refl. Una din enigme se dezleaga singura. SADOVEANU Z. C. 202. ◊ (Cu privire la actziunea unei piese de teatru) Ion Nebunul e introdus de autor k sa dezlege greutatzile actziunii. GHEREA ST. CR. II 238. ♦ A citi a descifra. Eu am gasit hirtia ceea pe drum. Nici nu shtiu dezlega slova. CAMILAR N. I 206.