spinteca [At: MOXA I 357/23 / V: (irg) span~ spen~ / Pzi: spintec / E: ml *expanticare] 12 vtr (C. i. fiintze sau partzi ale corpului lor) A (se) despica dintro lovitura (lunga shi adanca). 34 vtr A (se) injunghia cu un obiect ascutzit (o parte a corpului mai ales abdomenul) ranind sfashiind operand omorand etc. Si: (reg) secui² (3). 5 vt (Spc) A diseca (1). 67 vtrp (Fig; c. i. de obicei medii fluide) A patrunde shi a trece cu iutzeala dand la o parte sau strapungand strabatand Si: a despica. 89 vtr (C. i. obiecte sau rar fiintze ori corpul lor) A (se) taia in doua sau mai multe bucatzi Si: a despica (1) a despartzi. 1011 vtr (Pex) A (se) deschide prin taiere Si: a (se) cresta (5) a (se) taia. 1213 vtr (Pfm; c. i. obiecte de imbracaminte tzesaturi etc.) A (se) sfashia (8). 14 vt (C. i. materiale fibroase foi metalice etc.) A taia in lungul fibrelor al directzieie de orientare a cristalelor etc prin tractziune perpendiculara pe directzia de rupere.

SPINTECÁ spíntec vb. I. Tranz. 1. A face in trupul unei fiintze o taietura lunga shi adinca cu un instrument ascutzit; p. ext. a ucide a injunghia; a despica (in special lemne trunchiuri). SHi nare satzi fie mila? Nu. Nu. Vreau sal spintec cu baioneta. CAMILAR N. I 96. ◊ Fig. Larga talazuire a muntzilor inceteaza. Nici piscurile nu mai spinteca inaltzimile cerului nici zarile nu se mai desfac vaste de jur imprejurul lumii. BOGZA C. O. 87. Ghiuleaua a trecut pe deasupra spintecind aerul. C. PETRESCU I. II 14. Fulgere dese orbitoare spinteca ceru! din ce in ce mai posomorit shi tunete prelungi se aud bubuind in departare. VLAHUTZA O. A. 412. Pe drum horea shi doinea iar buzduganul shil arunca sa spintece nourii de cadea departe tot cale deo zi. EMINESCU N. 5. ◊ Refl. (Rar despre obiecte) Infipse cutzitul intrun mar atit de puternic incit marul se spinteca in doua; jumatatzile se leganara o clipa. C. PETRESCU I. II 92. (Fig.) Pietrishul fierbinte imi frigea talpile. Cind intrai in riu apa incepu sa sune spintecinduse in gleznele mele. SADOVEANU O. V 62. 2. A sfishia (haine stofe); a rupe. Spinteca moasha citeva haine mai moi shi mai slabe... face dintrinsele fashii. MARIAN NA. 283.

A SPINTECÁ spíntec tranz. 1) A desface printro taietura adanca shi lunga (cu ceva ascutzit); a despica; a crapa. 2) A ucide sau a rani cu o arma alba (cutzit pumnal etc.); a taia; a injunghia. 3) (un material fibros) A taia in lung. 4) (aerul valurile etc.) A strabate cu o viteza deosebita; a despica; a taia. /<lat. expanticare

A SE SPINTECÁ ma spíntec intranz. A face (concomitent) schimb de taieturi lungi shi adanci (cu cineva). /<lat. expanticare

spintecà v. 1. a deschide pantecele: a spinteca un miel; 1. a despica: a spinteca un lemn; 3. fig. a strabate: vulturul spinteca vazduhul in falnicul sau sbor GR. AL. [Lat. *EXPANTICARE].

spíntec a á v. tr. (din *spintec lat. expántico expanticáre. V. pintece). Deschid pintecele: a spinteca un porc. Pin ext. Camasha s’a spintecat s’a sfishiat s’a rupt in lung pe o mare intindere. Nuĭ imitatzĭ pe scriitoriĭ care zic: vulturu spinteca aeru corabia spinteca apa. In acest caz e maĭ elegant despica. Urit shi a despinteca (un amestec din a despica shi a spinteca).

spintecá (a ~) vb. ind. prez. 3 spínteca

spintecá vb. ind. prez. 1 sg. spíntec 3 sg. shi pl. spínteca; conj. prez. 3 sg. shi pl. spíntece

spinteca

spintec.

SPINTECÁ vb. 1. v. taia. 2. a despica. (Ia ~ pantecele.) 3. a crapa a despica a sparge a taia (reg.) a sfarama. (A ~ lemne pentru foc.) 4. a (se) despica a (se) taia. (Plugul ~ brazde adanci.) 5. a rupe a sfashia (inv.) a sparge. (Ishi ~ hainele shishi smulgea parul.)

SPINTECÁ vb. v. diseca.

SPINTECA vb. 1. a (se) injunghia a (se) taia. (A ~ o vita.) 2. a despica. (Ia ~ pintecele.) 3. a crapa a despica a sparge a taia (reg.) a sfarima. (A ~ lemne pentru foc.) 4. a (se) despica a (se) taia. (Plugul ~ brazde adinci.) 5. a rupe a sfishia (inv.) a sparge. (Ishi ~ hainele shishi smulgea parul.)

spinteca vb. v. DISECA.

spintecá (c át) vb. 1. A scoate maruntaiele a eviscera a despica. 2. A taia a crapa. 3. A strabate. Mr. spintic(are). Lat. expantĭcāre (Pushcariu 1622; CandreaDens. 1394; REW 3032 cf. Lambrior 100; Philippide Principii 99) cf. pintece shi ven. spantegar „a desface” abruz. spandeka „a chinui” calabr. spantecare „a deschide”. Der. spintecator adj. (care spinteca); spintecatura s. f. (taietura crapatura despicatura).

SPINTECA (lat. *expanticare) vb. I tranz. 1. A face o taietura lunga shi adanca in trupul unei fiintze cu ajutorul unui instrument ascutzit; p. ext. a injunghia a ucide. ♦ A rupe un material cu structura fibroasa in lungul firelor sau un material metalic in lungul directziei de orientare a cristalelor prin tractziune perpendiculara pe directzia de rupere a sfashia (1). 2. Fig. A strabate cu repeziciune (aerul apa etc.).