înjunghiere sf [At: DOSOFTEI, V. S. 8 / P: -ghi-e- / V: ~ghiare / Pl: ~ri / E: înjunghia¹] 1-2 Introducere a unui cuțit, a unui pumnal sau a altui obiect cu lamă ascuțită într-un om (și ucidere a lui) Si: înjunghiat¹ (1-2), (înv) înjunghietură (1-2). 3 (Spc) Tăiere a unui animal Si: înjunghiat¹ (3), (înv) înjunghietură (3). 4 Ospăț ulterior tăierii unui animal Si: înjunghiat¹ (4), (înv) înjunghietură (4). 5 (Înv; fig) Sacrificare. 6-7 (Rănire sau) sinucidere a cuiva înfigându-și în trup un obiect ascuțit Si: înjunghiat¹ (6-7), (înv) înjunghietură (6-7). 8 (Ccr) Rană pe locul în care a fost înfipt un obiect ascuțit Si: înjunghiat¹ (8), (înv) înjunghietură (8). 9 (Pex) Înfigere a unui cuțit într-un obiect Si: înjunghiat¹ (9), (înv) înjunghietură (9). 10-11 Provocare cuiva a unei senzații dureroase vii, ca de înjunghiere Si: înjunghiat¹ (10-11), (înv) înjunghietură (10-11). 12 Simțire a unei înțepături dureroase în trup, din cauze interne Si: înjunghiat¹ (12), (înv) înjunghietură (12).

ÎNJUNGHIÉRE, înjunghieri, s. f. Acțiunea de a înjunghia; tăiere a unui animal. Negoiță venea ca un vițel la înjunghiere. GALACTION, O. I 299. – Pronunțat: -ghi-e-. – Variantă: junghiére (CONACHI, P. 135) s. f.

ÎNJUNGHIÁ, înjúnghii, vb. I. Tranz. 1. A împlânta un cuțit, un pumnal sau alt obiect cu lamă ascuțită în cineva; a junghia; spec. a tăia, a ucide un animal. ♦ Refl. A se sinucide cu o armă ascuțită. ◊ Refl. recipr. S-au înjunghiat la beție. 2. (La pers. 3) A simți sau a provoca o durere ascuțită, un junghi. [Pr.: -ghi-a] – În + junghi.

înjunghia¹ [At: CORESI, EV. 21/29 / P: ~ghi-a / Pzi: înjunghii / E: în- + junghi] 1-2 vt A vârî un cuțit, un pumnal sau alt obiect cu lamă ascuțită într-un om (și a-l ucide). 3 vt (Spc) A tăia un animal. 4 vt (Înv; fig) A sacrifica. 5-6 vr (A se răni sau) a se sinucide cu un obiect ascuțit. 7 vt (Pex) A înfige un cuțit într-un obiect. 8 vim A simți o durere ascuțită, un junghi. 9 vt (Pex) A provoca cuiva o durere ascuțită.

înjunghia² v [At: DA ms / P: ~ghi-a / Pzi: nct / E: ns cf jimb, jimbi] (Pbl) 1 A-i cădea cuiva dinții. 2 A râde arătându-și lipsurile din dantură.

înjunghiare sf vz înjunghiere

ÎNJUNGHIÁ, înjúnghii, vb. I. Tranz. 1. A vârî un cuțit, un pumnal sau alt obiect cu lamă ascuțită în cineva; a junghia; spec. a tăia, a ucide un animal. ◊ Refl. recipr. S-au înjunghiat la beție. 2. (La pers. 3) A simți sau a provoca o durere ascuțită, un junghi. [Pr.: -ghi-a] – În + junghi.

ÎNJUNGHIÁ, înjúnghii, vb. I. Tranz. 1. A vîrî un cuțit, un pumnal sau altă armă ascuțită în cineva; a răni; (cu privire la animale) a tăia, a ucide (pentru a mînca). Doi berbeci... a înjunghiat Mărin Foamete. STANCU, D. 234. La patul tău pe Pala îl va duce Să te-njunghie. DAVILA, V. V. 148. A înjunghiat cu cuțitul de la brîu și a culcat la pămînt... ursul. ODOBESCU, S. III 48. ◊ Fig. Am și înjunghiat cîțiva harbuji într-ales. CREANGĂ, A. 127. ◊ Refl. (Despre persoane) Șarlota ta nici a murit, nici s-a înjunghiat. NEGRUZZI, S. I 63. 2. (De obicei impers.) A produce o senzație dureroasă acută, asemănătoare cu o înțepătură de cuțit. Mă înjunghie în piept. ▭ O durere amorțită mă înjunghie între coaste. CAMIL PETRESCU, U. N. 244. – Pronunțat: -ghi-a. – Variantă: junghiá (EMINESCU, O. I 160) vb. I.

JUNGHIÁ vb. I v. înjunghia.

JUNGHIÉRE s. f. v. înjunghiere.

A ÎNJUNGHIÁ înjúnghii tranz. 1) (ființe) A ucide sau a răni cu o armă albă. 2) fig. A înțepa, provocând o senzație de durere ascuțită (ca de junghi); a săgeta. /în + a junghia

înjunghià v. a tăia gâtul. [Lat. JUGULARE].

înjúnghĭ, a -gheá v. tr. (d. lat. júgulo, -áre, a tăĭa gîtu, a gîtui, a asasina. – Eŭ înjunghĭ, tu înjunghĭ. V. jugular). Împung saŭ ucid pe cineva cu junghĭu orĭ cu cuțitu: a înjunghea un mel. Fig. Durerea mă înjunghe. – Vechĭ junghĭ.

2) junghĭ, -gheát V. înj-.

înjunghiére (-ghi-e-) s. f., g.-d. art. înjunghiérii; pl. înjunghiéri

înjunghiére s. f. (sil. -ghi-e-), g.-d. art. înjunghiérii; pl. înjunghiéri

înjunghiá (a ~) (-ghi-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. înjúnghii, 3 înjúnghie (-ghi-e), 1 pl. înjunghiém; ger. înjunghiínd (-ghi-ind)

înjunghiá vb. (sil. -ghi-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. înjúnghii, 3 sg. și pl. înjúnghie (sil. -ghi-e), 1 pl. înjunghiém: ger. înjunghiínd (sil. -ghi-ind)

înjunghia, -ghii 2, -ghie 3, -ghiat prt., -ghiere inf. s., -ghietor adj. v., -ghiind ger.

ÎNJUNGHIÉRE s. v. tăiere.

ÎNJUNGHIERE s. spintecare, spintecat, tăiere, (pop.) junghiere. (~ vitelor, la abator.)

ÎNJUNGHIÁ vb. 1. a (se) tăia, (pop.) a (se) junghia, (reg.) a (se) cuțita, a (se) încuțita. (S-au ~ la un chef.) 2. v. tăia. 3. (MED.) (pop.) a junghia, (fig.) a săgeta, (reg. fig.) a pușca. (Îl ~ în spate.)

ÎNJUNGHIÁ vb. v. jertfi, sacrifica.

ÎNJUNGHIA vb. 1. a (se) tăia, (pop.) a (se) junghia, (reg.) a (se) cuțita, a (se) încuțita. (S-au ~ la un chef.) 2. a (se) spinteca, a (se) tăia. (A ~ o vită.) 3. (pop.) a junghia, (fig.) a săgeta, (reg. fig.) a pușca. (Îl ~ în spate.)

înjunghia vb. v. JERTFI. SACRIFICA.

A ÎNJUNGHIA a adânci, a ara, a beli, a chetorși, a cresta, a da buzunări la burți, a da cep, a-i face (cuiva) o butonieră, a găuri, a împăna, a lovi la abataj, a lua din gleznă, a lua grupa sanguină, a lua la briptă, a șănțui, a șindi, a șmenui.