SPINTECÁ spíntec vb. I. Tranz. 1. A despica cu un instrument ascutzit trupul (sau o parte a trupului) unei fiintze printro taietura lunga shi adanca. ♦ Tranz. shi refl. recipr. A (se) injunghia a (se) ucide (prin injunghiere). ♦ A despica un material fibros metalic etc. in lungul fibrelor al directziei de orientare a cristalelor etc. 2. Fig. A strabate spatziul (cu iutzeala). 3. A sfashia a rupe (haine stofe). Lat. *expanticare (< pantex).