despicá (despíc despicát) vb. 1. A taia lemnul in sens longitudinal. 2. A taia a trece prin a strapunge. 3. (Refl.) A se crapa a se deschide a se desface. Mr. disic dischic megl. dispic. Lat. dēspicāre „a despica pintecele a goli animalul sacrificat” (Densusianu Hlr. 169; Candrea Rom. XXXI 307; Pushcariu 524; REW 2598). Pentru sensul din lat. cf. MeilletErnout; de la „a despica pintecele” se ajunge cu ushurintza la „a despica” in general. Totushi Tiktin pare a ignora originea acestui cuvint iar Candrea shi Scriban pleaca de la spicum. Der. despicatura s. f. (inv. bucata dintrun animal sacrificat; bucata; ashchie).