STRĂBÁTE, străbát, vb. III. 1. Tranz. și intranz, A trece printr-un corp, a pătrunde prin..., a traversa, a răzbi. 2. Tranz. A trece pe o suprafață în diferite sensuri, pe toată întinderea ei, de la un capăt la altul; a parcurge, a cutreiera, a traversa. 3. Intranz. A trece pe undeva cu greu, învingând obstacole; a răzbate. ♦ A ajunge la... ♦ Fig. A izbuti, a reuși. – Pref. stră-^[1] + bate.

străbate [At: PSALT. HUR. 51²/11 / V: (înv) ~reb~ / Pzi: străbat / E: stră- + bate] 1-2 vti A intra în profunzime, până în partea opusă Si: a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a trece, (liv) a penetra, (înv) a proidi. 3-4 vti A face o gaură răzbind în partea cealaltă (cu ajutorul unui instrument cu vârf ascuțit) Si: a găuri (1-2), a perfora, a scobi¹, a sfredeli (7), a străpunge (1), (îrg) a petrece, a potricăli, (reg) a borteli, a borti, a butori (1), a găuni (1), a răzbici², a sclidiri, a sfredeluși, a străfiga². 5 vi (D. sunete, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu (până la un anumit punct) fâcându-se auzit Si: a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a străpunge (3), (îvr) a străpasa. 6 vi (Pan) A privi cu atenție (încercând să vadă clar, în ciuda dificultăților) Si: a măsura, a observa, a scormoni, a scruta, a sfredeli, a străpunge (5). 7 vt (Înv) A intui. 8 vt (Pan; mai ales d. ploaie) A uda foarte rău (adesea dând senzația de străbatere a corpului). 9 vi A izbuti să ajungă sau să intre undeva (cu greu) Si: a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a străpunge (9). 10 vi A-și face loc, înlăturând obstacolele Si: a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a străpunge (10). 11 vi (Înv; d. dinții de lapte) A apărea (3). 12-13 vti (Rar) A reieși. 14 vt (D. senzații, stări, sentimente etc.; c. i. oameni, sufletul sau părți ale corpului lor) A pune stăpânire (pe cineva sau pe ceva) Si: a copleși (12), a cuprinde (20), a domina (1), a pătrunde, a străpunge (8), (liv) a penetra. 15-16 vti A circula pe toată întinderea (în diverse sensuri) de la un capăt la altul Si: a cutreiera (1-2), a măsura, a parcurge, a răzbate, a traversa, a trece. 17-18 vti (Pgn) A merge (până la capăt) Si: a parcurge (3). 19-20 vti A fi sau a se întinde pe o mare suprafață Si: a împânzi. 21-22 vti A se împrăștia în toate părțile Si: a împânzi. 23 vt (De obicei cu determinările „cu privirea”, „cu ochii”) A privi (succesiv și repede) Si: a parcurge. 24 vt A se uita în treacăt la ceva Si: a parcurge. 25 vt A citi repede și superficial Si: a parcurge. 26 vt (Pgn) A citi (2).

STRĂBÁTE, străbát, vb. III. 1. Tranz. și intranz. A trece printr-un corp, a pătrunde prin..., a traversa, a răzbi. 2. Tranz. A trece pe o suprafață în diferite sensuri, pe toată întinderea ei, de la un capăt la altul; a parcurge, a cutreiera, a traversa. 3. Intranz. A trece pe undeva cu greu, învingând obstacole; a răzbate. ♦ A ajunge la... ♦ Fig. A izbuti, a reuși. – Stră- + bate.

STRĂBÁTE, străbát, vb. III. 1. Tranz. A intra într-un corp și a trece printr-însul, pătrunzîndu-l de la o margine la alta; a răzbi. Clinchetul tălăngilor de la gîtul vitelor se aude uneori străbătînd... aerul rece al înălțimilor. BOGZA, C. O. 74. M-a străbătut un glonte prin furca pieptului și mi-a ieșit pe lîngă șira spinării. SADOVEANU, P. M. 125. O fulgerare roșie străbate luminișul. GÎRLEANU, L. 14. Iată lacul. Luna plină, Poleindu-l, îl străbate. EMINESCU, O. I 210. ◊ Fig. Un cutremur străbătu mulțimea. DUMITRIU, N. 98. E un sfîrșit de toamnă, ploios și umed, Negurile s-au lăsat jos și cern o ploaie măruntă și deasă care te străbate. ANGHEL-IOSIF, C. L. 167. ◊ Intranz. Prin perdelele de la ferestre străbătea lumina slabă. DUMITRIU, N. 65. O rază de soare străbătu deodată în fund și lumină grămezile de mere galbene și roșii. SADOVEANU, E. 123. Prin petece străbate sîngele, iar nenorocitul privește așa de trist cu ochii săi sinceri. GHEREA, ST. CR. II 87. (Fig.) Cînd îmi aruncam ochii spre negurile munților din miazăzi și cînd închipuirea mea străbătea în taina lor adîncă și liniștită, mi se părea că ceva mă soarbe, că întreaga mea ființă se subție, ca suptă de o gură nevăzută. HOGAȘ, M. N. 152. 2. Tranz. A merge pe un teritoriu întins, parcurgîndu-l de la un capăt la altul; a cutreiera. Fluiera un viers de voinicie, străbătînd poienile deșarte. SADOVEANU, N. P. 375. Merg... Pe potecă fără soare Ori străbat în pas alene Luminișuri fără flori. TOPÎRCEANU, B. 21. Străbatem codrul de brazi, așternut pe poalele muntelui «Piatra» și ieșim iarăși în luminiș. VLAHUȚĂ, O. A. II 150. Îți dau catarg lîngă catarg, Oștiri spre a străbate Pămîntu-n lung și marea-n larg. EMINESCU, O. I 178. ◊ Fig. Gîndul meu în sboru-i străbate orizontul. ALECSANDRI, T. II 154. ◊ Intranz. Parcă străbate-o săgeată De-a lungul cîmpiilor reci. COȘBUC, P. II 9. De-aș fi istoric, aș străbate prin toate bordeiele, să descopăr o amintire sau o rugină de armă. RUSSO, S. 36. 3. Intranz. A-și face loc (cu greu) printr-o mulțime; a trece, a se strecura, a răzbi, a răzbate. Pavel se lupta să străbată prin înghesuială, ajutat de glasuri silitoare. REBREANU, R. II 93. ◊ Fig. Prin toate lucrările lui Bălcescu străbate ideea înaintată că făuritorii istoriei nu sînt capetele încoronate, ci noroadele muncitoare. SADOVEANU, E. 50. Prin ramuri suspine străbat. Acum cu sfială m-apropii De banca pe care ai stat. TOPÎRCEANU, B. 80. ◊ Tranz. Străbăturăm, cu destulă osteneală, mulțimea ce era adunată ca să admire pe Zoe; și ajunserăm pînă la dînsa. BOLINTINEANU, O. 386. ♦ (Cu determinări locale care indică ținta) A ajunge la... Acușa la ureche-i un cîntec vechi străbate, Ca murmur de izvoare prin frunzele uscate. EMINESCU, O. I 96. Semenic de pe cetate, Spune mîndrei sănătate, Că la ea nu pot străbate. HODOȘ, P. P. 110. ♦ Fig. A izbuti, a reuși. Am cîteva comunicări la revistele de specialitate, despre care s-a făcut oarecare caz... La sfîrșit tot străbați. Viața nu e atît de ingrată. C. PETRESCU, Î. II 265.

A STRĂBÁTE străbát 1. tranz. 1) (medii) A pătrunde de la o margine la alta, trecând prin interior. Glontele a străbătut peretele. 2) (suprafețe întinse) A parcurge de la un capăt la altul; a traversa. ~ toată țara. ◊ ~ pământul în lung și în lat a călători mult. 2. intranz. v. A RĂZBATE. /stră- + a bate

străbate v. 1. a călca un loc în toate direcțiunile: a străbate o țară; 2. a, trece prin: a străbate o pădure; 3. fig. a pătrunde: sgomotul străbătu până la noi. [Cf. a bate câmpii].

strebate v vz străbate

străbát, -bătút, a -báte v. tr. (stră- și bat). Pătrund pin toată lungimea saŭ lățimea: a străbate (a parcurge) o țară în lung și’n lat, glonțu a străbătut scîndura, sulița ĭ-a străbătut (străpuns) trupu. V. intr. Pătrund, răzbat, răzbesc, ajung: glonțu a străbătut pin scîndură, el a străbătut pin zăpadă, pin mulțime; strigătele luĭ au străbătut pînă la noĭ. – Strebat (Cjb. Eneida, 6, 139).

străbăláre -át, -éz, V. destrăb-.

strebát, V. străbat.

străbáte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străbát, 1 pl. străbátem, 2 pl. străbáteți, imperf. 3 sg. străbăteá; conj. prez. 3 să străbátă; imper. 2 sg. străbáte, 2 pl. străbáteți; ger. străbătấnd; part. străbătút

străbáte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străbát, 1 pl. străbátem, 2 pl. străbáteți; part. străbătút

STRĂBÁTE vb. 1. v. pătrunde. 2. v. răzbate. 3. a despica. (O pasăre străbate văzduhul). 4. a intra, a pătrunde. (Lumina străbate pe fereastră). 5. v. ajunge. 6. a face, a merge, a parcurge. (Străbate zilnic 10 km.) 7. v. parcurge. 8. (SPORT) a acoperi, a parcurge. (Atletul a străbătut distanța de 5000 m în...) 9. a colinda, a cutreiera, a parcurge, a vântura, (pop. și fam.) a bate, (pop.) a călca, a ocoli, a petrece, (înv. și reg.) a răzbate, (înv.) a plimba, (rar fig.) a treiera. (Străbate pe rând orașele și satele). 10. v. colinda. 11. v. parcurge.

STRĂBATE vb. 1. a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a străpunge, a trece, (livr.) a penetra. (Cuiul ~ prin perete.) 2. a răzbate. (Nu putea ~ prin mulțime.) 3. a despica. (O pasăre ~ văzduhul.) 4. a intra, a pătrunde. (Lumina ~ pe fereastră.) 5. a ajunge, a răzbate, a răzbi. (Strigătul ~ pînă la el.) 6. a face, a merge, a parcurge. (~ zilnic 10 km.) 7. a măsura, a parcurge. (~ camera de la un capăt la celălalt.) 8. (SPORT) a acoperi, a parcurge. (Atletul a ~ distanța de 5000 m în...) 9. a colinda, a cutreiera, a parcurge, a vîntura, (pop. și fam.) a bate, (pop.) a călca, a ocoli, a petrece, (înv. și reg.) a răzbate, (înv.) a plimba, (rar fig.) a treiera. (~ pe rînd orașele și satele.) 10. a parcurge, a traversa, (înv.) a spăla. (Dunărea ~ mai multe țări.)

străbáte (-t, ătút), vb. – 1. A parcurge. – 2. A traversa, a trece dintr-o parte în cealaltă. – 3. A pătrunde, a intra, a ajunge la. – Mr. străbat(ire). De la bate cu pref. stră-. Der. directă de la un lat. *extrabattĕre (Pascu, I, 50) este improbabilă. – Der. străbătător, adj. (pătrunzător; deștept).